From the book "Morning Talks", written by Sant Kirpal Singh

1967-10-25, Delhi, Sawan Ashram
Talk available asmp3 at audio.sant-kirpal-singh.org

Dragostea nu este acea dragoste care rezultă din plăcerile noastre exterioare, din plăcerile fizice.Fiecare repetă că-L iubeşte pe Dumnezeu, că iubeşte pe cineva, dar câţi ştiu cu adevărat ce este dragostea? Dragostea este atracţia inimii spre ceva. Este o chestiune a inimii nu a capului. Când inima formulează o dorinţă se produce o radiaţie care acţionează acolo unde gândirea este dirijată. Astfel, cum v-am spus, este o problemă de inimă, nu de cap. Oricine are dragoste, cunoaşte ajutorul şi sacrificiul.Nu este o chestiune de de rang, indiferent dacă este rege sau servitor. Chiar regii sunt făcuţi să se aşeze pe pământ în semn de iubire. Iubirea îl face pe om sa dea tot, şi trup, şi suflet. Este un abandon voit faţă de cel care v-aţi ataşat cu inima.

Dragostea este înnăscută în sufletul nostru. Dumnezeu este dragoste iar sufletele noastre sunt picături din oceanul iubirii, care este iubirea personificată. Dar dragostea cunoaşte ataşamentul. Dragostea sufletului care ar trebui să fie ataşată de Suprasuflet, sau  Dumnezeu, s-a ataşat de obiecte materiale şi de plăceri exterioare. Această iubire s-a transformat în ataşament. Voi unde mergeţi? Spre ataşamentele voastre. Acel lucru din mintea voastră este acel ceva de care v-aţi ataşat, dragostea pe care aţi primit-o în inimă. Dacă iubiţi lucruri lumeşti, atunci normal că veţi veni iarăşi şi iarăşi pe această lume. Dar dacă aveţi dragoste pentru Dumnezeu sau Dumnezeu-în –om , atunci unde vreţi să mergeţi? Acolo unde vrea El să meargă. Dacă El nu merge roată pe roata transmigrării, cum vreţi să mergeţi? El vine de la Tatăl şi merge înapoi la Tatăl. El vine cu misiunea ca să ia sufletele înapoi la Dumnezeu.

Astfel, dragostea este dragoste dacă este îndreptată spre Dumnezeu. Dacă este îndreptată spre lume, dragostea este ataşament. Noi trebuie să reflectăm profund la inima noastră, la ceea ce vrem şi pentru ce avem o dragoste reală. Fiţi atenţi, dragostea reală nu este o afacere. Ea cunoaşte abandonul şi dăruirea oricărui lucru Lui. Cum este dezvoltată dragostea adevărată? Când iubiţi pe cineva, doriţi să aveţi în mod normal dulcea amintire a lui tot timpul în inima voastră. Dacă vreţi să vă dezvoltaţi dragostea voastră pentru Dumnezeu, atunci să aveţi zi şi noapte blânda amintire de Dumnezeu. Mijlocul cel mai eficient este de a te aşeza lângă acela ce debordează de dragoste şi este intoxicat de Dumnezeu. Sufletul său este beat de iubire pentru Dumnezeu. Indiferent în care companie staţi, veţi avea aceeaşi radiaţie.Dacă vă aşezaţi lângă un luptător, veţi resimţi atracţie pentru forţă.Dacă staţi lângă un învăţat, dragostea pentru literatură va creşte. Dacă veţi fi în preajma cuiva din care se revarsă dragostea pentru Dumnezeu, veţi obţine aceeaşi dragoste prin radiaţie. Coranul mohamedanilor spune: "Pentru toţi îndrăgostiţii trebuie să existe un iubit." Noi suntem suflete, entităţi conştiente. Iubitul nostru  ar trebui să fie Suprasufletul care este Conştiinţa Absolută, care este Dumnezeu. Noi am făcut din lume iubitul nostru şi normal că noi revenim mereu. Dragostea noastră ar trebui să fie pentru Dumnezeu. Această dragoste ar trebui dezvoltată, dar ea nu va putea fi dezvoltată numai dacă staţi în dulcea companie a unui Dumnezeu-în-om, din care se revarsă iubirea către divinitate. Atunci, natural, veţi obţine dragoste prin radiaţie. Sufletul vostru vi se va injecta cu dragoste. Dragostea cunoaşte serviciul şi sacrificiul şi nu manifestarea propriei  voinţe.

Eu povesteam odată despre un rege care avea patru soţii. El a plecat în călătorie în câteva ţări străine şi el şi-a întrebat soţiile ce cadouri voiau să le aducă. Fiecare soţie avea o dorinţă proprie, doar cea mai tânără şi cea mai mare iubită a regelui i-a scris : Pe tine te vreau, nimic altceva. Revino." Atunci regele bineînţeles la întoarcere aduse cadouri celorlalte trei soţii şi merse la cea mai tânără.

Asta doar ca să arate că ceea ce vreţi cu adevărat vi se va da. Maeştrii spun că Dumnezeu a promis să acorde tot ce un om vrea, tot ceea ce sufletul său îşi doreşte cu adevărat. Noi spunem superficial "O, Doamne, pe Tine te vrem", dar în fond noi vrem lucruri materiale.

Dacă voi nutriţi o dragoste reală pentru Dumnezeu în inima voastră, Dumnezeu va veni la voi, El vi se va manifesta.Dar în general noi vrem doar lucruri lumeşti, aici şi dincolo. Cei care nu se îngrijesc decât de dragostea lui Dumnezeu nu aspiră nici la lucruri materiale, nici la bogăţiile altor lumi. Ei nu vor decât un lucru: nici raiul, nici bunuri materiale, nici emancipare, ci doar să fie cu Dumnezeu, asta este tot. Dacă această dorinţă puternică există în inima noastră, atunci în mod natural noi Îl vom întâlni pe Dumnezeu. Dumnezeu va veni la noi. Dacă noi facem un pas în acest sens, El va face o sută de paşi pentru a ne înâlni . Noi trebuie să decidem ce anume vrem în adâncul inimii noastre. Căutăm doar lucruri materiale? Căutăm doar renume sau glorie în lumea asta? Vrem doar lucrurile acestei lumi sau paradisul? Căutăm într-adevăr după emanciparea de roata naşterilor şi a morţilor? Un adevărat îndrăgostit de Dumnezeu nu vrea nimic din aceste lucruri. Îl vrea pe Dumnezeu şi doar pe Dumnezeu singur. Iată idealul cel mai înalt pe care noi nu putem să-l realizăm doar decât în corpul uman. Voi decideţi după o examinare sinceră a inimii voastre asupra a ceea ce vreţi. Dacă îl vreţi pe Dumnezeu, Dumnezeu vă va întâlni, fiţi siguri. Dacă doriţi altceva, veţi obţine altceva, asta e tot.Nu veţi primi cu nimic mai puţin, decât voi vă doriţi. Dar de ce atunci când mergeţi la un rege, vă doriţi pietre ordinare? Ar trebui să judecăm unde ne aflăm, zi de zi. Rezultatul citirii scrierilor sfinte,  realizarea acestor sau altor rituale, făcând un pelerinaj sau altul, toate depind de măsura dragostei pe care o ai in adâncul inimii. Dacă ai dezvoltat dragoste pentru Dumnezeu, bine şi frumos. Dacă nu, atunci....? trebuie să luaţi roata transmigrării. Este doar o chestie de direcţionare a atenţiei tale, pe această sau pe altă cale.

Bulleh Shah era un sfânt al Indiei. Când el veni odată la Maestrul său, acesta era în grădină, plantând flori. Bulleh Shah întreba cum poate Dumnezeu să fie întâlnit. "O asta este foarte simplu", răspunse Maestrul, "asta seamănă cu dezrădăcinarea unei plante dintr-un loc, pentru a o pune în alt loc."

Voi trebuie să mutaţi atenţia pe care o aveţi pentru lume, către Dumnezeu. Dumnezeu este deja în voi. El nu locuieşte în Ceruri. El este puterea pe care voi o menţineţi în corp. Iată ce vi se cere, examinaţi unde sunteţi. Dacă Îl vreţi pe Dumnezeu sau pe Dumnezeu-în-om, Îl veţi obţine. Acestea sunt lucruri care trebuie să le analizăm zilnic, trebuie să analizăm şi să verificăm unde ne aflăm. Aţi practicat un ritual sau altul, aţi urmat o şcoală de gândire timp de ani şi ani, cu ce rezultat? Aţi dobândit dragoste pentru Dumnezeu? Aţi extras un beneficiu pentru corpul vostru? Şi dacă nu, atunci...? Aţi făcut pregătirile pentru a reveni din nou şi din nou. Dragostea nu necesită nicio practică, nici ritual nici etichetă. Ea nu necesită nici corpul nostru. Este o afacere între Dumnezeu şi voi. Corpul uman care vă este dat este o ocazie minunată de a vă dirija sufletul direct spre Dumnezeu. Voi veţi merge acolo unde sunteţi ataşaţi. Asta este foarte simplu şi nu presupune nici o filosofie. Dacă inima voastră este realmente ataşată de Dumnezeu sau de Dumnezeu-în-om, nu veţi mai reveni în această lume. Veţi merge acolo unde merge el.

Maeştrii nu vă cer să vă schimbaţi obiceiurile, sau cultele exterioare. Rămâneţi unde sunteţi, sunteţi un suflet, o entitate conştientă.Aţi fost dotaţi cu această oportunitate de aur, un corp omenesc. Îndreptaţi-vă sufletul spre puterea care vă menţine în corp. Corpul este templul lui Dumnezeu în care Dumnezeu trăieşte cu voi. Cultele, ritualurile, etichetele unei şcoli de gândire sau altele, nu fac nicio diferenţă. Maeştrii vă privesc la nivel de suflet şi nu după ce etichetă daţi corpului vostru. Vă priveşte ca şi om , ca şi suflet. Aceeaşi putere care controlează totul este şi în inima voastră.

Aţi înţeles ce este dragostea? Este un subiect care ţine de inimă, nu de cap. Un om foarte învăţat poate fi lipsit de inimă. Dragostea este superioară capului, dar capul poate împiedica drumul iubirii spre inimă. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le judecăm zi de zi, cât de mult ne-am dezvoltat dragostea noastră şi în ce direcţie, în această sau în cealaltă direcţie.Spre lume sau spre WORD(Cuvânt). W-O-R-L-D se rosteşte WORLD(lumea) pe litere. Dacă scoatem L-ul din cuvântul WORLD, obţinem cuvântul WORD (CUVÂNT). Când voi pierdeţi egoul şi eu-ul devine lucrător în Planul Divin, voi deveniţi Cuvânt. DUMNEZEU este CUVÂNT. "La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu." Spiritualitatea nu este un lucru greu. Este, cred eu, calea cea mai naturală, cea mai simplă.

Dacă studiaţi ştiinţele acestei lumi, trebuie să consacraţi mulţi ani de studiu şi tot nu puteţi să vă lăudaţi că le stăpâniţi întru totul. Dar îndreptându-vă spre alt sens, veţi ajunge la rădăcina Creaţiei. Este nevoie să vă direcţionaţi atenţia dintr-un sens pentru a o îndrepta spre alt sens.Aceasta este calea către Dumnezeu, acum puteţi să judecaţi ce vreţi. Veţi obţine tot ce doriţi în timp util, dar de ce să nu-L vreţi pe Dumnezeu, când voi puteţi fi ai Lui, iar El poate fi al vostru? Nimeni altcineva nu va interveni, nici corpul, nici mintea, sau orice altceva din lumea exterioară.

Deci Maeştrii dau întotdeauna acest sfat sau înţelepciune către toţi oamenii, indiferent  cărei şcoli de gândire aparţin. Maeştrilor le este indiferent dacă voi locuiţi într-o biserică, un templu, o gurdwara sau o moschee. Aceste edificii există pentru ca voi să-L adoraţi acolo pe Dumnezeu şi să dezvoltaţi dragostea pentru El. A asista la slujbă nu este suficient. Trebuie să vedeţi, care este rezultatul dezvoltării voastre. La ce duc toate aceste performanţe? Doar la faptul că un om este luat. În sclavie omul este prins cu forţa. El munceşte toata ziua şi seara, nu primeşte nicio plată. La naştere voi sunteţi fără apărare şi nici un câştig nu aveţi când părăsiţi această lume. Unde este profitul? Rodul practicilor exterioare, citirii scrierilor sfinte, practicilor, pentitenţelor, este pentru a vedea în ce măsură aţi dezvoltat dragostea pentru Dumnezeu. Mijlocul cel mai eficace pentru a dezvolta dragoste este a întâlni pe cineva, din care se revarsă dragostea către Dumnezeu şi va transmite prin ochi, care sunt ferestrele sufletului, această beţie de Dumnezeu.

Oricare ar fi culoarea sufletului, veţi obţine radiaţie prin ochi. Când vom merge să ne închinăm în faţa Lui, Maestrul nostru va spune, „ Ce este acolo jos? Priveşte la mine!”deci, ochii sunt calea cea mai efectivă de a obţine acea radiaţie. Veţi uita totul, trupul vostru, lumea, totul. Judecaţi în fiecare zi cât de departe aţi dezvoltat dragostea pentru Dumnezeu. Este idealul cel mai înalt pe care-l puteţi dezvolta voi în corpul uman. Aceste lucruri nu sunt doar pentru a fi citite. Trebuie să vedeţi pur şi simplu ce fel de dragoste aţi dezvoltat în trupul vostru. Un sfânt a spus: "Dacă voi nu aţi dezvoltat dragoste pentru Dumnezeu, degeaba v-aţi încărcat cu cărţi şi cu scrieri, ca un măgar cu greutăţi." Aţi acumulat biblioteci în creier, dar nicio picătură în sufletul vostru. Odată, un student care purta o carte sub braţul lui, s-a dus să-l vadă pe Ramakrishna Paramhan, şi a fost întrebat de către el,  "Ce carte porţi tu?" Studentul spuse că este o carte care arată cum să faci apă. Ramakrishna râse şi spuse: "Foarte bine, stoarce câteva pagini ale cărţii pentru a vedea câte picături de apă vor cădea." Sesizaţi ce vroia să zică? Lectura este primul pas. Dar nu e totul. Câte picături de apă ar putea fi stoarse din paginile unei cărţi? Voi vorbiţi de Dumnezeu, de Dumnezeu-în-om, de dragostea de Dumnezeu, dar câte picături de dragoste aveţi? Acest lucru trebuie luat în considerare. Nu ne interesează de aceasta. Ne lipim pur şi simplu de lucrurile exterioare. Noi ne dăm viaţa pentru ele, iar aceasta este deteriorare, aşi spune. Scoateţi cel mai mare folos din aceasta. Să ştiţi că sunteţi facuţi pentru a dezvolta conştiinţă pentru Dumnezeu şi pentru a fi conştienţi de câtă dragoste aţi dezvoltat pentru Dumnezeu. Deci, eu aşi spune, pas după pas, acesta este cel mai înalt lucru care trebuie atins. Când sunteţi ataşaţi bisericii, ritualurilor, penitenţelor, unui sau altui lucru, câteodată Dumnezeu este uitat, iar aceste lucruri iau locul primordial. Când sacrificăm totul cultului, uităm de Dumnezeu. Aceasta este deteriorarea. Dar şi mai grav lucru e să uitaţi şi de Dumnezeu şi de biserică. În scopuri egoiste deveniţi protectori şi contractanţi ai cultelor din şcolile de gândire pe care le-aţi profesa şi deci acolo există neînţelegeri şi ceartă. Urmăriţi acum, la ce duc ei?

Deci, uitaţi-vă doar, la cât de departe v-aţi dezvoltat voi. Cu tot ceea ce aţi citit, cu tot ce duceţi în braţele voastre, în creierul vostru, care este rezultatul? Vă mai amintiţi de Dumnezeu, sau atunci când auziţi numele Domnului vi se umple inima şi curg lacrimi pe obrajii voştri în jos? Atunci este bine. Ceva se află pe cale. Există speranţă. Aşa cum atunci când vedem nori, există speranţă pentru ploaie, sau dacă undeva sunt flori pe copac, există speranţă să fie şi fructe. Altfel, scuzaţi-mă, totul este fără de roade. Pentru lucruri bune, veţi avea reacţii bune, dar acestea nu vor rodi fructele adevărate, pentru a-L atinge pe Dumnezeu.

Eu nu am nici ritualuri, nici forme, nimic asemănător aici. Niciun templu, nicio biserică sau moschee. De ce? Pentru că ceea vă spun vouă reprezintă cel mai înalt lucru. Rămâneţi unde sunteţi, nu vă părăsiţi religia, dar faceţi din ea ceea ce vă este de folos, ca să  vedeţi cât de mult aţi progresat, v-aţi străduit, aţi avansat pe cale. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu am primit nicio biserică, templu sau orice. Iau acest lucru ca şi unul dintre paşii elementari. Oamenii se blochează rapid în ele. Ei nu culeg fructe din realizarea ritualurilor sau din metode cu performanţe exterioare.Aici nu avem nicio formă, nu ne interesează ce fel de etichetă purtaţi sau de ce fel de şcoală de gândire aţi aparţinut.Nu ne va interesa nici odată, noi vrem doar să ne bucurăm că sunteţi oameni, că sunteţi suflete. Acelaşi Dumnezeu este în voi. Trebuie să vă ridicaţi în acea conştiinţă de Dumnezeu. Acesta este scopul principal al Ruhani Satsang-ului, ce suntem noi, după ceea ce este aici.  Iată de ce are nevoie lumea de astăzi. Nu judecaţi după aparenţele exterioare.

Dacă există un munte de gonoi, peste care se pune o bucata mare de mătase ca să-l acopere, atunci puteţi spune că muntele de gunoi nu mai emană niciun miros? Noi putem înşela lumea, dar nu pe Dumnezeu, care este în noi. Luaţi-vă la inimă ceea ce s-a spus.  Vedeţi în ce măsură v-aţi schimbat, sau dacă sunteţi acelaşi om, cu aceeaşi natură joasă. În exterior sunteţi foarte buni, imbrăcămintea voastră este foarte curată. În exterior voi faceţi plecăciuni şi omagieri, dar inima nu s-a schimbat. Ce a spus Hristos? El a spus: "Schimbaţi-vă inima. Împărăţia Domnului este aproape." "Schimbaţi-vă inima" spun toţi Maeştrii. Noi nu le ascultăm vorbele. Noi doar căutăm cu practici exterioare şi tindem mai departe spre obiecte materiale pe care le solicităm. Câţi dintre cei care sunt aici au venit aici doar din dragoste pentru Dumnezeu? Dacă au venit de dragul Lui Dumnezeu, Îl vor avea, în mod sigur şi cert. Dacă au venit pentru alte lucruri, atunci....? Ei vor avea doar acele lucruri, nu pe Dumnezeu.