From the book "Morning Talks", written by Sant Kirpal Singh

1967-10-23, Delhi, Sawan Ashram
Talk available asmp3 at audio.sant-kirpal-singh.org

Noi vrem să întâlnim pe cineva care să poată să ne vorbească despre omul pe care dorim să-l întâlnim. Ascultându-l ce ne spune, atenţia noastră se îndreaptă în acea direcţie.

Gândind la cel de care am auzit vorbindu-se, dorinţa noastră de a-L întâlni creşte. Noi am vrea să mergem în ţara unde El locuieşte, în oraşul unde trăieşte, acolo unde îl găsi. Nu o să staţi nicăieri, dar veţi merge direct la casa Lui. Este întru totul natural.

Deci pentru cei ce au primit corpul omenesc, corpul uman este ocazia de aur de a vă întoarce la Tatăl vostru, dar voi trebuie mai întâi să învăţaţi să-L cunoaşteţi pe Tatăl.

Noi citim în scrieri despre acei Sfinţi, care L-au întâlnit pe Maestru, văzură Maestrul în care cuvântul s-a întrupat şi care a locuit între noi.

Maestrul vorbeşte despre experienţele personale cu Dumnezeu şi ascultându-l, dorinţa voastră va creşte pâna ce, voi de asemenea veţi dori să-L vedeţi pe Dumnezeu şi să obţineţi aceeaşi experienţă cu Dumnezeu ca aceea a Maestrului.

Citind scrierile despre Maeştri care avură o experienţă personală cu Dumnezeu, atenţia noastră este dirijată în această direcţie. La ce ne foloseşte utilizarea anumitor practici, citirea scripturilor,rugaciunile pentru una şi alta? Ca dulcea Lui amintire să rămână în inimile noastre.

Dumnezeu este dragoste. Sufletul nostru este din aceeaşi esenţă  ca şi Dumnezeu, deci este de asemenea dragoste. Dragostea cunoaşte ataşamentul. Noi suntem fiinţe conştiente şi dragostea noastră ar trebui să fie pentru Conştiinţa Atotputernică. În loc de a alege această fiinţă supremă, noi ne-am ataşat de corpul fizic şi de tot ce ne înconjoară, acest lucru se cheamă ataşament. Şi noi revenim mereu la lumea de care suntem ataşaţi.

Corpul uman este o ocazie minunată pe care noi am primit-o pentru a transforma dragostea pentru lume în dragoste pentru Dumnezeu. Kabir a spus că noi am neglijat până acum acest subiect, dar este timpul de a ne trezi şi a întoarce atenţia de la această lume şi să o îndreptăm spre Dumnezeu. Ce trebuie să facem pentru aceasta? Mai întîâ să citim scripturile în care Apostolii din trecut vorbesc despre Dumnezeu. Noi auzim vorbindu-se despre Dumnezeu şi învăţăm despre Dumnezeu prin intermediul Maeştrilor din trecut care se exprimă prin cărţi. Dorinţa noastră se trezeşte, creşte şi noi simtim durere dacă ne separăm. În dulcea Sa amintire, bineînţeles că inima se umple şi se revarsă în lacrimi de bucurie.

Care este scopul cultelor exterioare şi a lecturii scripturilor? Este dorinţa de a-l vedea pe Dumnezeu şi ca dragostea pentru Dumnezeu să se dezvolte. Care este criteriul iubirii pentru Dumnezeu? Că acela pe care îl iubiţi, este mereu în inima voastră. Nu îl uitaţi niciodată. Iar dacă Îl iubiţi pe Dumnezeu, ce trebuie sa faceţi? Trebuie să vă amintiţi de El în fiecare secundă a vieţii voastre şi niciodată sa nu-L uitaţi. Când iubiţi pe cineva amintirea sa este gravată în inima voastră. Dacă vreţi să aveţi iubire pentru cineva, să aveţi constant o amintire despre el şi păstraţi-o în inima voastră. Astfel se va naşte

iubirea.

Voi aveţi un corp uman în care puteţi să judecaţi ceea ce faceţi şi să vedeţi cât de departe aţi ajuns.Dacă atunci când auziţi vorbindu-se despre Dumnezeu, când citiţi scrieri sfinte, sau când întâlniţi pe cineva în societatea căruia dulcea voastră amintire către Dumnezeu dezvoltă mai mult în voi, atunci este bine.

Dar totuşi, cel mai bun lucru dintre toate, mai bun decât citirea scrierilor sfinte, este de a avea compania cuiva, din care se revarsă dragostea către Dumnezeu. Căci prin radiaţie voi obtineţi iubire. Dacă mergeţi la cineva care vinde parfumuri, veţi fi impregnaţi de parfum chiar dacă nu cumpăraţi nimic. Dar dacă vi se dă un flacon de parfum, atunci ... ? Cel mai bun mijloc de a ne dezvolta dulcea amintire de Dumnezeu este de a fi  în preajma celui din care se revarsă dragostea pentru Dumnezeu. Voi aţi obţinut corpul uman în care voi puteţi să vă întoarceţi la Tatăl. Voi nu vă veţi putea întoarce, atâta timp cât nu veţi  dezvolta dulcea amintire de Dumnezeu. Cum v-am spus deja, aceasta poate fi dezvoltată în primul rând citind scripturile, practicând anumite ritualuri, dar, succesul nu poate fi atins decât când veţi fi în contact cu cineva în care se revarsă de iubire şi devoţiune pentru Dumnezeu. Compania unei astfel de persoane se numeste Satsang. El este purtătorul de cuvânt al Lui Dumnezeu. El va fi în stare să deschidă ochiul vostru interior pentru ca să vedeţi lumina Lui Dumnezeu. Adevărata dragoste se trezeşte când Îl vedeţi. Ca să puteţi să-L vedeţi, voi trebuie să beneficiaţi de compania celui care este Cuvântul întruchipat. Este pasul care precede întâlnirea cu Dumnezeu. Cel mai bun mijloc de a vă dezvolta dragostea este, de a întâlni pe cineva, din care se revarsă iubirea pentru Dumnezeu.

Maeştrii spun că voi aţi obţinut un corp omenesc care este etalonul - cel mai înalt al Creaţiei - ca să puteţi transforma iubirea ce o aveţi pentru lume, în iubire pentru Dumnezeu. Acum putem vedea cât suntem de dezvoltaţi. Avem noi cu adevărat iubire pentru Dumnezeu? Dacă da, Dumnezeu va veni să vă întâlnească, asta este sigur. Dar dacă, în centrul inimii voastre voi aţi conservat dragoste pentru lume, ceea ce se cheamă ataşament, atunci voi veţi reveni iar şi iar pe lume, asta e tot. Noi trebuie să ne dezvoltăm dragostrea pentru Dumnezeu. Problema este să ştim de ce anume suntem ataşaţi. Dacă suntem ataşaţi de corpul fizic şi de tot ce ne înconjoară, noi vom reveni la acestea mereu şi mereu. Dar dacă dragostea noastră este dezvoltată pentru Dumnezeu, în mod normal  unde vom merge? Noi vom merge spre Dumnezeu. Noi nu putem simţi dragoste pentru oricine, dar putem avea o dulce amintire, care poate fi dezvoltată. Nu putem simţi o dragoste reală pentru Dumnezeu atâta timp cât noi nu L-am văzut. Pentru a-L vedea pe Dumnezeu, noi avem nevoie de cineva care să poată să ne deschidă ochiul interior pentru a vedea lumina Lui Dumnezeu şi urechea noastră interioară pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Corpul uman este singura oportunitate în care putem să o facem, pe care din fericire am primit-o de atât de mulţi ani. Noi am aderat la o anume şcoală de gândire, dar în ce măsură am progresat? Înainte de a ploua, norii se adună. Dacă nu există nori, nu există nici ploaie.Înainte ca un pom să aibe fructe, el înfloreşte, deci există speranţă la fructe. Dacă nu există flori, atunci nu există speranţă de fructe. Florile şi norii de ploaie sunt vestitorii fructelor şi ploii. În mod similar, când simţiţi despărţirea, plângeţi după Dumnezeu,  inima voastră se umple. Ploaia de lacrimi curge şi vă anunţă că vă apropiaţi de Dumnezeu. Dumnezeu vine la voi.

Un sfânt musulman a fost întrebat dacă el vedea mai întâi pe Dumnezeu, şi apoi se ruga, sau Dumnezeu venea după rugaciunile sale. El răspunse, "Dumnezeu vine mai întâi, apoi eu mă rog." El a fost întrebat cum ştia că Dumnezeu a venit. El spuse, "Când inima mea se umple şi ochii mei varsă lacrimi. Atunci ştiu că El a venit şi mă atrage spre interiorul meu. Atunci eu mă rog."

Deci acesta este vestitorul venirii Lui Dumnezeu. Acum faceţi o introspecţie în viaţa voastră şi vedeţi unde vă aflaţi. Păstraţi voi o dulce amitire de Dumnezeu? La fel, ca şi cum un om care a fost rănit, resimte durere, tot aşa trebuie să simţiţi şi voi durerea după Dumnezeu. Dacă acest sentiment nu este dezvoltat, nu ne aflăm nicăieri. Noi irosim viaţa noastră umană. Rămâneţi în societatea unde sunteţi, nu are importanţă. Noi suntem adaptaţi la aceasta. Voi aţi aderat la o anume şcoală de gândire doar din iubire pentru Dumnezeu. Dacă aţi dezvoltat iubirea pentru Dumnezeu în inima voastră, dacă aţi citit scripturile, dacă aţi aderat la practici exterioare, toate au dat roade. Dar dacă aţi citit mult şi aţi reţinut mult, dar fără a avea nicio picătură de dragoste pentru Dumnezeu, totul a fost inutil. Este mai bine să ardem totul. Asadar, cel mai important lucru este a avea dragoste pentru Dumnezeu. Criteriul cel mai important este sa avem o dulce amintire pentru Dumnezeu. Voi să nu-L uitati niciodată, nici când mâncaţi, dormiţi, veniţi sau plecaţi. Dacă acest sentiment este dezvoltat,atunci natural că vă veţi îndrepta spre Dumnezeu. Adânciţi-vă în profunzimile inimii voastre şi vedeţi cum staţi.Dragostea este dezvoltată prin citirea scrierilor sfinte şi prin practici exterioare. Dar cel mai bun mijloc dintre toate  este să întâlniţi pe cineva în care se revarsă dragostea pentru Dumnezeu. El vă va da din radiaţie când voi veti fi în compania Sa. V-am dat exemplul cu mersul la cineva care vinde parfumuri. Chiar dacă nu vă va da nimic, veţi avea dulcele miros de parfum. Dacă vă da un flacon de parfum, atunci...? Voi puti beneficia de radiati Sa chiar dacă vă aflaţi la mii de kilometri îndepărtare, prin a vă direcţiona atenţia către Maestru. Kabir spune: "Dacă Maestrul vostru trăieşte peste ocean, iar voi locuiţi pe această parte, îndreptaţi-vă pur şi simplu atenţia asupra Lui." Prin radio sau prin televiziune voi puteţi auzi vocea ciuva, voi le puteţi vedea chipurile.În mod similar, Maestrul este Cuvântul întruchipat şi voi puteţi să-L auziţi şi să-I vedeţi chipul de la mii de kilometri depărtare.

Cu ajutorul acestui criteriu, voi decideţi unde vă aflaţi. Vă amintiţi mereu de Dumnezeu şi nu-L uitaţi niciodată? Simţiţi o durere în inima voastră? Inima vi se umple şi ochii varsă lacrimi? Sunt simptomele care vă indică că aveţi dragoste de Dumnezeu. Omul care posedă o asemenea iubire, nu poate. Limba iubirii este mută şi paralizată. Doar lacrimile din ochi dovedesc că are această dragoste. Deci acest lucru trebuie să-l cultivăm de-alungul vieţii noastre. Am primit acest corp omenesc de atâţia ani. Marea parte a vieţii noastre a trecut deja.În puţinul timp care a rămas, ar trebui să ne grăbim şi să dezvoltăm această dragoste cât de curând posibil, încât să  simţim o pasiune copleşitoare pentru Dumnezeu, căci atunci, normal că nu mai putem veni înapoi în această lume.Dacă noi suntem trimişi, atunci nu ca şi prizonieri ci ca şi doctori. Subiectul de astazi este foarte  limpede: trebuie să dezvoltăm dragostea pentru Dumnezeu. Tot ce facem să dedicăm Lui.  Acei care debordează de iubirea de Dumnezeu, dulcea lor amintire, societatea lor ne dă de asemenea un impuls în acea direcţie. Tot cititul scripturilor, ritualurile sau alte performanţe exterioare, aduc fructe doar dacă inima voastră se umple în dulcea amintire a Domnului, iar ochii incep să lăcrimeze. Eu cred că voi puteţi acum să estimaţi mai bine unde vă aflaţi în momentul de faţă. În fiecare zi primiţi câte ceva.Acest lucru primit trebuie păstrat în inimile noastre şi noi ar trebui să vedem unde ne aflăm.

Daca avem iubire, cu atât mai bine, să multumim  Domnului. Dacă nu, grăbiţi-vă. Rugaţi-L pe Dumnezeu să dezvolte în voi această dragoste pentru El. Sau ca să aveţi lângă voi compania cuiva care să poată dezvolta iubirea voastră în această direcţie.