Extras dintr-o prelegere hindi a Lui Sant Kirpal Singh

Când un Maestru adevărat acceptă un elev, poziţia acestui om se schimbă. Noi am fost călători pierduţi, pe care nimeni nu i-a vrut. Fiind acceptaţi de Satguru, am fost recunoscuţi. Sub protecţia Maestrului ei au devenit suflete “acceptate“.

Trăim cu toţii în formă umană, dar o fiinţă cu adevărat umană este foarte rară. Cineva care are compasiune pentru alţii, care e iubirea în persoană şi este împlinit de aceasta în aşa măsură încât nimic altceva nu mai găseşte loc în el, acela poate fi numit un om adevărat. Cel ce este aşa, are puterea să radieze această iubire în întreaga lume.

Dumnezeu e iubire, dar noi nu L-am văzut. Însă noi Îl putem vedea în forma personificată - într-un om adevărat, în care El se manifestă, într-un pol uman, în care Puterea Divină acţionează pe pământ. El este iubirea personificată.

În Gurbani se spune: “Bucuria Maestrului este precum primăvara eternă“. Când noi primim darul Lui, este ca şi un vânt etern al primăverii pentru sufletele pline de dor, care acum se bucură de hrana spirituală. Există două feluri ale dăruinţei: una la nivel de simţuri şi dăruinţa Gurmukhului.

Primiţi  numele Domnului prin cuvântul Maestrului.

Prin acesta din urmă, egoul va fi îndepărtat, nu prin primul.

Sunetul se poate auzi uşor în dăruinţa Gurmukhului.

Voi nu puteţi să fiţi absorbiţi in nimic ("nimic" este acel ceva primordial, de necuprins în cuvinte) înainte de a reduce totul la linişte; iar pentru acest lucru avem nevoie neapărat de Naam. Lumina devine vizibilă în inimi, atunci când sunteţi absorbiţi. Această lumină care deja este în voi se va răsfrânge strălucind. Şi în ce ar trebui noi să ne absorbim? În Naamul îmbătător al Domnului, prin învăţătura Maestrului. Acest Naam vă va aduce înapoi la Dumnezeu. Lumina şi sunetul sunt calea ce duce înapoi la Dumnezeu. Câteodată e numită misticism, mai are şi denumirea de Surat Shabd Yoga, dar este o practică naturală, pe care o poate realiza şi un copil sau un matur indiferent de vârsta pe care o are. Alte practici sunt prea încete pentru aceste timpuri. În Yoga lui Patanjali de exemplu, trebuiesc trecute şase centre, una dupa alta, pentru a se ajunge la sunet. Este deci o minunată concesie de la Dumnezeu pentru noi în această perioadă, ce face posibilă parcurgerea căii spirituale pentru oricine, indiferent de vârstă. În timpurile străvechi, omul a trebuit să petreacă ani mulţi la picioarele unui Maestru înainte ca să primească ceva – cine poate face acest lucru în ziua de azi? Azi trebuie să dea Maestrul prima dată ceva, doar apoi începe elevul să-şi purifice viaţa.

Veţi putea constata că: cu cât mai mult se amplifică forţa din Kali Yuga (perioada de fier), cu atât mai multă milostenie acordă Maestrul, pentru a salva fiecare suflet.

Acela ce e vopsit într-o singură  culoare, se bucură de libertate eternă. El nu se ceartă cu nimeni.

El are înţelegere adevărată, el este complet conştient de unitatea tuturor vieţuitoarelor. El rămâne neafectat în toate fazele trecătoare ale vieţii, pe când valurile de la suprafaţa oceanului vin şi trec. El lucrează necontenit şi fără oboseală în domeniul acţiunilor şi totuşi el se află deasupra reacţiilor faptelor.

Dacă el e un Gurmukh, el e insensibil la cazurile schimbătoare din viaţă, pe când Manmukhul nu e statornic.

Gurmukhul este cineva care este una cu Maestrul. Iar Maestrul? El e cuvântul personificat. În Maestru se manifestă Domnul, şi împarte Shabd. El nu e despărţit de Shabd şi îi leagă si pe ceilalţi la el. Dar, cei ce venerează mintea şi simţurile – Manmukhul – vor cădea totdeauna. Ce se poate spune despre acei Rishi şi Muni de odinioară, care au căzut o dată sau de două ori, dacă noi facem la fiecare pas bun, unul greşit. Fiecare om ce trăieşte sub influenţa minţii şi a simţurilor va cădea. Putem face o comparaţie cu jăratecul, care pare a fi stins sub cenuşă, dar el prinde flacără la cea mai mică adiere a vântului. Dacă se toarnă apă peste foc, atunci ce se întâmplă? Exact aşa se întâmplă cu Gurmukhul.

Guru Arjan a trimis odată unul din elevii lui la un alt elev, care trăia în Gujarat, un stat în India, în apropiere de Bombay. (si Maestrul meu a trimis câteodată oameni la mine şi a spus: “Du-te frate, rămâi opt sau zece zile în preajma lui).“ Guru Arjan i-a dat deci acestui elev o scrisoare de recomandare, în care scria: “Păstrează-l pe cel ce aduce această scrisoare câteva zile la tine.“ Atunci când el a venit şi a arătat scrisoarea, gazda lui era ocupată tocmai cu pregătirea unui sicriu, iar el şi-a întrebat gazda pentru ce face sicriul. “Oh, el va fi necesar.“ După câteva zile s-a sărbătorit nunta fiului gazdei lui, iar după ceremonia căsătoriei din casa miresei, fiul gazdei a căzut pe drumul său către casă şi a murit. Atunci când au adus mortul în casă, tatăl s-a dus în atelierul lui şi a adus sicriul pe care el îl făcuse. Surprins, elevul care se afla în vizită la el l-a întrebat: “Dacă ai ştiut că fiul tău va muri, de ce i-ai permis să se căsătorească ?“ Gazda i-a răspuns: “Acest lucru corespunde principiului karmic, de a da şi de a lua.“ Elevul s-a gândit exact şi a recunoscut că omul, pe când a confecţionat sicriul, nu a părut să fie trist, iar când a fost la căsătoria fiului său nu s-a bucurat. Ce era el ? El era un Gurmukh, un purtător al cuvântului Maestrului. Maestrul e purtătorul cuvântului Lui Dumnezeu, iar cel ce respectă fiecare cuvânt al Maestrului, va găsi în mod sigur mântuirea. Dar un asemenea Maestru găseşte omul numai datorită unei soarte excepţionale.

Acum el vorbeşte de Manmukh: un Manmukh este unul ce nu cunoaşte Shabdul, şi nu are frică de măreţia Maestrului.

Manmukhul nu ştie nimic de Dumnezeu, care este etern, iar dacă voi puteţi cuprinde vre-o dată ce este un Maestru, atunci nu mai există nimic ce ar trebui să mai învăţaţi. Acest lucru îi învaţă Maestrul pe elevi cu iubire şi putere de convingere – căci în final ei sunt copiii Lui. Dacă copilul este murdar, El nu poate să-l omoare din acest motiv. Deoarece Manmukhul stă sub influenţa minţii, el are puţină înţelegere. El nu îi este supus Maestrului, el nu vrea să-i facă Maestrului bucurie prin viaţa pe care o trăieşte, ci se ocupă de ceea ce el însuşi doreşte. Care este motivul acestui lucru? El are puţină legătură, sau chiar nicio legătură cu Shabd. Dacă cineva primeşte legătura cu Shabd, ar trebui să aibă grijă ca ea să rămână totdeauna intactă, să nu se rupă, căci doar atunci se vor instala toate caracteristicile bune fără efort. Valoroasa trăsătură care este smerenia, va creşte în inima lui. Doar ascultarea Shabdului este o comoară, care conţine toate calităţile.

Gurmukhul devine una cu Shabd, Creatorul, şi totul este relevarea Sa.

Totul – atât în interior, cât şi în exterior – este jocul Maestrului sau al Lui Dumnezeu, căci Maestrul este Shabd. Când Guru Nanak a fost întrebat: “Cine este Maestrul tău?“, el a răspuns: “Maestrul meu este Shabd, Creatorul.“

Doar dacă devenim un Gurmukh, atunci cunoaştem Adevărul. Aceasta e ceea ce câştigăm prin Maestru.

Dacă cineva stă înaintea unui om realizat în Dumnezeu şi e plin de seriozitate profundă, va înţelege prin prezenţa acestuia ce este Shabd, şi ce putem să primim de la Maestru în realitate.

Gurmukhul cunoaşte pe Stăpânul tuturor karmelor; în toate cele patru perioade dovedeşte el învăţătura Shabdului.

Gurmukhul cântă lauda Shabdului în toate perioadele. Sfântul Ioan ne spune: “La început a fost Cuvântul.“  Întreaga Creaţie a fost făcută după aceea.

Feriţi-vă de cei ce se autointitulează Maeştri, căci un adevărat Maestru nu va afirma niciodată despre El însuşi aşa ceva, ci El vede doar că numai Dumnezeu este cel ce acţionează. Câteodată se poate întâmpla ca cineva care e plin de beţie de Dumnezeu să murmure: “Eu sunt Dumnezeu, eu sunt Dumnezeu.“  Dar aceasta este altceva. Nu se poate compara oceanul cu o picătură a acestuia. Soarele nu poate fi comparat cu una dintre razele lui. Dacă  “raza “ recunoaşte ceea ce ea este, ea va fi cuprinsă de adâncă smerenie şi va fi plină de modestie. Recunoaşterea Lui Dumnezeu este ca şi un copac arhiplin de fructe, greutatea fructelor apleacă crengile la pământ. El vede acţiunea unei puteri. Chiar dacă se aruncă cu pietre după el, el tot îşi va da binecuvântarea sa. Shankara spune: “Nu există nicio diferenţă între tine şi mine, valul este o parte din ocean, dar oceanul nu poate fi o parte din val.“

Un Gurmukh nu moare şi nu se naşte. Gurusikh este una cu Shabd însuşi.

Cum poate cineva care este una cu Shabd, să se nască şi cum poate el să moară? El se întoarce înapoi la locul de provenienţă al tatălui său şi nu mai vine pe lume. Dacă ar veni înapoi, ar veni ca şi medic, ca şi conducător al omenirii, nu ca şi prizonier.

Gurmukhul explică eternul, nesfârşitul Naam.

El ne intermediază adevărata înţelegere, el vede mai întâi, şi apoi vorbeşte. Dacă nu va fi văzut mai întâi, explicaţiile vor fi ca şi ştiinţa unui orb.

Printr-un nume, mântuirea a inundat toate cele patru perioade. Acest nume se cheamă Shabd.

Deşi Puterea Naam este totdeauna aceeaşi, ea e cunoscută sub mai multe denumiri. Când Maestrul dă legătura şi deschide ochiul interior, vom vedea în exterior acelaşi lucru ca şi  în interior.

Gurmukhul are în el totdeauna pace şi calm. În inima sa locuieşte Naam.

Îmbibat de iubirea Domnului, el este lipsit de dorinţe. Suişurile şi coborâşurile vieţii lumeşti nu-L neliniştesc; chiar dacă trupul lui se frânge, El rămâne totuşi intact. El îşi părăseşte zilnic corpul, El moare zilnic, pentru El moartea nu are niciun spin. Isus Hristos le-a spus oamenilor să ia asupra lor zilnic crucea. Mira Bai a spus: “Iubitul meu se odihneşte sus pe schelă (la cel de-al treilea ochi sus în corp – deasupra schelei din oase), cum pot să ajung la el? “ Cum ar putea cei ce se află la nivelul simţurilor să îl întâlnească pe Dumnezeu? Sute de învăţaţi vor gândi la fel, indiferent cât de diferite sunt limbile lor şi modul lor de exprimare. Cel ce a aflat secretul, poate să le dea celorlalţi o experienţă, iar dacă ei o înmulţesc în fiecare zi, vor putea deveni aşa de înţelepţi ca şi el. Nu-şi doresc oare toţi taţii care îşi iubesc copiii, ca aceştia să devină şi mai plini de succes decât sunt ei înşişi? Şi care dintre copii va atinge acest lucru? Cel care urmează sfaturile tatălui său.

Gurmukhul îşi dă seama singur de Adevăr – neafectat de moarte, naştere şi renaştere.

El trăieşte la nivele mai înalte, El încheie ceea ce copiii au facut prin a da şi lua. El este perfect treaz şi vede adevăratul nivel al lumii înşelătoare foarte clar în faţa ochilor lui.

Gurmukh – Bhakti (devoţiunea Gurmukhului) se recunoaşte la Curtea de Judecată. El este absorbit în adevăratul Shabd.

Dumnezeu îi primeşte dăruinţa, căci El e îmbibat cu culoarea Domnului. În El s-a manifestat Dumnezeu şi El trăieşte în Dumnezeu. Viziunea Lui asupra lucrurilor este alta, El a recunoscut singur Adevărul.

El cântă zi şi noapte lauda Domnului, şi merge fără greutăţi la locul Lui de provenienţă.

El poate să meargă la locul Lui de provenienţă totdeauna când doreşte, adâncit fiind în permanenta iubire către Dumnezeu.

Adevăratul Satguru manifestă Shabdul. Exersează zilnic dăruinţa şi ţine atenţia ta îndreptată asupra Lui.

Satgurul face ca sunetul interior să fie perceptibil, sunet ce răsună deasupra celor cinci simţuri. Bhai Gurdas a spus că dacă dorim să auzim sunetul, trebuie să ne ridicăm deasupra celor cinci elemente. Şi cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât mai multe ni se dezvăluie. Doar cel ce se ridică suficient, Îl poate cunoaşte pe Cel ce este cel mai presus.

Dacă cântaţi cântecul Domnului, virtutea liniştii va dăinui etern în voi.

Guru Sahib spune că el, (Gurmukhul) se revarsă de bucurie ca să primească Naamul Lui. Prin milostenia Lui, înfloreşte totul. Cel asupra căruia milostenia Maestrului se odihneşte, se află în permanenţă în floare.