De Sant Kirpal Singh, Harmonz Grove, California, 13 decembrie 1963
Prelegere disponibilă ca mp3 (29 Mb, durata 1:02:49) – audio.sant-kirpal-singh.org

Dragi prieteni: ne putem considera fericiţi pentru că am primit acest corp omenesc. Este treapta cea mai înaltă în întreaga Creaţie, căci doar în corpul omenesc este posibil să-L recunoaştem pe Dumnezeu. Corpul este considerat ca fiind adevăratul templu al Lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă, de asemenea şi noi locuim în acelaşi templu. Noi înşine şi Dumnezeu locuim în acest corp omenesc, care este adevăratul templu al Lui. Lucrul trist este însă că noi nu putem să-I vorbim Lui Dumnezeu.

Pentru a-L vedea, găsi sau pentru a vorbi cu Dumnezeu trebuie să păşim în acest laborator al corpului omenesc.

Este o casă minunată în care trăim. Macrocosmosul este în microcosmos. Ne aşteaptă mari posibilităţi în acest corp omenesc, căci:

Dacă ne recunoaştem pe noi înşine, Îl recunoaştem şi pe Dumnezeu.

Dacă suntem în stare să transcedentăm diferitele nivele ale macrocosmosului, putem să ajungem la adevăratul loc de origine al Tatălui nostru. Acestea sunt deci posibilităţile care ne aşteaptă. Din păcate noi nu am acordat niciodată până acum atenţie sinelui nostru. Omul are trei aspecte: el are corpul fizic; are intelectul şi el este spiritul, spiritul din oameni sau o fiinţă conştientă – o picătură din Oceanul Conştiinţei universale. Noi am hrănit corpul nostru, suntem puternici din punct de vedere intelectual şi am făcut descoperiri minunate.

Dar ce fel de hrană i-am dat propriului nostru sine? Atâta timp cât noi nu ne hrănim propriul nostru sine, care este o fiinţă conştientă, nu vom fi sănătoşi spiritual. Sănătatea corpului şi a minţii sunt însă dependente de sănătatea spirituală. De aceea trebuie să ne gândim ce este această Pâine a Vieţii, prin care putem deveni puternici din punct de vedere spiritual.

Precum am spus, ne-am aprovizionat cu hrana cititului şi a scrisului, cu tragerea concluziilor la nivel intelectual şi cu gândirea în diverse feluri. Acestea ne-au adus bunăstarea intelectuală şi suntem în stare să concepem ceva. Noi dăm corpului nostru fizic mâncare consistentă şi suntem puternici fizic. Dar dacă noi aflăm ce este Pâinea şi Apa Vieţii şi faptul că ele sunt hrana sufletului, atunci putem să devenim şi din punct de vedere spiritual puternici. Scrierile sfinte pe care le avem în ziua de azi fac referiri la aceste lucruri. Dar noi ne-am gândit doar la aceste lucruri, însă nu am pătruns niciodată mai adânc pentru a înţelege adevăratul sens. Doresc să vă dau câteva exemple din diferitele scrieri.

Hristos s-a dus la o fântână ca să bea apă. Acolo a întâlnit o samariteană care căra un ulcior plin cu apă pe capul ei. El a rugat-o să-i dea puţină apă. Din cauza complexelor ei de inferioritate, ea a spus: ”Ah, noi suntem samariteni. Oameni ca voi nu vor să aibă de a face cu noi. De ce ne rugaţi atunci să vă dăm apă? ” Hristos a răspuns: ”Dacă ai şti cine este cel ce te-a rugat să-I dai apă, i-ai fi dat. Dacă bem apa aceasta pe care o cari tu, ne potolim setea pentru o perioadă de timp. Dar setea va reveni din nou în mod repetat. Dacă ai fi venit tu la mine, eu ţi-aş fi dat Apa Vieţii.”

Există această Apă a Vieţii, care poate fi dată doar de oameni ca şi Hristos. Scrierile religiilor cărora ne-am afiliat fac referinţă la aceste lucruri. Până acum am luat în considerare numai paşii de bază sau cei pregătitori, anumite forme exterioare precum purtarea anumitor însemne ale comunităţilor religioase, recitarea de rugăciuni sau anumite rituri şi rituale. Şi cu acestea se şi încheie ceea ce facem noi de fapt. Noi ar trebui însă să citim Scrierile sfinte cu atenţie şi să încercăm să înţelegem ceea ce vor ele să spună. Ce sunt aceste scrieri?Ele sunt rapoarte minunate ale experienţelor pe care Maeştrii le-au dobândit prin autocunoaştere în decursul vieţii lor cu Dumnezeu. Ei au vorbit despre ceea ce au văzut ei înşişi. Ei au aflat aceste lucruri şi apoi au vorbit despre ele.  Dacă vrem să înţelegem adevăratul sens al învăţăturilor  pe care ni le-au dat Maeştrii, sau indiciile pe care le-au dat ei în scrieri, atunci trebuie să stăm la picioarele unuia care a făcut această experienţă şi a trăit conform acesteia.

Veţi vedea că noi interpretăm aceste lucruri la nivel de intelect şi acesta este motivul pentru care noi nu putem să le facem faţă în întregime. Şi în alte scrieri veţi găsi referiri la aceeaşi Apă a Vieţii. În literatura musulmană această Apă e denumită Apa care dăruieşte ”Viaţa Cerească”. Bineînţeles că acest lucru se exprimă într-o altă limbă. În Vede găsiţi ”Soma”, apa care dăruieşte viaţă la tot. Şi ce este această Apă a Vieţii? Guru Amar Das ne spune că: ”Puteţi primi această Apă a Vieţii care vă dăruieşte viaţa eternă, dacă sufletul vostru intră în legătură cu Puterea Divină ce pătrunde tot şi care e motivul Creaţiei pe care o controlează. Dacă beţi din această apă, atunci veţi fi lăsaţi să intraţi prin poartă la Dumnezeu şi veţi deveni una cu El.”

Maeştrii spun pe mai departe că Apa Vieţii este remediul tuturor lucrurilor rele, dar că poate fi primită doar stând la picioarele Maestrului. Precum Hristos a spus: ”Dacă ea ar fi venit la mine, i-aş fi dat Apa Vieţii, care i-ar fi stins setea pentru totdeauna.” Aceasta este deci apa care este dată de către Maeştri. Totdeauna au vorbit despre ea. Guru Nanak a spus că: ”Apa Vieţii sau Elixirul Vieţii ne dăruieşte viaţa eternă.” Sunt aceleaşi cuvinte rostite însă într-o altă limbă. În Biblie veţi găsi cuvintele Lui Hristos: ”Eu sunt Pâinea Vieţii. Această Pâine a Vieţii a coborât din rai. Oricine o va mânca, va trăi veşnic!” Şi veţi găsi acelaşi lucru şi în alte scrieri. Citez aceste lucruri pentru a arăta că puteţi dobândi viaţa eternă doar dacă veniţi în contact cu Dumnezeu. Cine trebuie să vină în contact cu Dumnezeu? Este însuşi sinele nostru, adevăratul nostru sine.

Noi suntem fiinţe conştiente, suntem suflete întrupate.

Sufletul nostru însă stă sub controlul minţii, iar mintea la rândul ei e sub controlul simţurilor îndreptate spre exterior. Suntem atât de identificaţi cu lucrurile exterioare, încât am uitat de noi înşine. Atenţia noastră care este expresia sufletului nostru, este atrasă în totalitate de lucrurile exterioare şi este ancorată în ele. Doar dacă ne eliberăm sufletele de minte şi de simţurile care sunt îndreptate în exterior – asta înseamnă dacă atenţia noastră este retrasă în interior şi dacă noi ne ridicăm deasupra simţurilor noastre – atunci putem intra în contact cu Apa sau Pâinea Vieţii. Aceasta este hrana sufletului nostru, care ne face să fim puternici din punct de vedere spiritual.

Veţi găsi indicii asemănătoare în scrierile altor Maeştri. ”Dacă  închideţi porţile templului (corpului vostru), veţi vedea Lumina Cerească.” Corpul are nouă porţi sau orificii. Dacă vă retrageţi atenţia de la cele nouă porţi – cei doi ochi, cele două nări, două urechi, gura, organele excretoare şi genitale – şi dacă o îndreptaţi în interior, atunci veţi găsi o a zecea poartă: ea duce din corp în Împărăţia Domnului. Este numită ”a zecea poartă”, se găseşte în locul unde se află sufletul, între cei doi ochi, în spatele lor. Când sufletul vostru se retrage, la început este întuneric; dar dacă această poartă va fi deschisă, aveţi acces la Împărăţia Domnului şi intraţi în contact cu Sunetul şi Lumina Divină. Aceasta este Pâinea Vieţii.

Ce se află în interior? Maeştri spun că acolo este Lumina şi acolo răsună tot timpul dulcea Muzică a Sferelor. Aceasta este adevărata Apă a Vieţii şi adevărata Pâine a Vieţii, iar cine mănâncă din ea nu va mai simţi foamea şi nici setea.

Aceasta este Pâinea şi Apa Vieţii care se află în noi.

Noi totuşi nu putem intra cu acestea în legătură atâta timp cât nu ne retragem în interior şi nu ne ridicăm deasupra simţurilor corpului nostru. Retragerea în interior şi ridicarea deasupra simţurilor corpului este un lucru practic.

Toţi Maeştri ne spun că avem nevoie de ajutorul cuiva care este competent pentru a ne retrage atenţia din exterior în interior, să o adune acolo unde se află sufletul în corpul nostru. Ei spun: ”Ridicaţi-vă deasupra simţurilor!” sau ”Învaţă să mori, pentru a putea începe să trăieşti!” Acestea sunt cuvintele pe care le găsim în scrieri. Păcat însă că noi doar ne-am gândit la ele, dar nu am pătruns însă în adevăratul lor sens însă. Adevăratul sens ne poate fi dat de acea persoană, care are acces la lumea de dincolo, care a făcut aceeaşi experienţă sau cei ce se află pe calea spiritualităţii. Oamenii intelectuali definesc Pâinea Vieţii pur şi simplu ca fiind ”intelectul”, iar Lumina Divină ca fiind ”lumina intelectuală”. Deşi Pâinea Vieţii este ceva real şi se află deja în interiorul nostru, avem nevoie de cineva care este competent să ne ajute ca să ne retragem atenţia din exterior spre interior, de aceea se spune:

Împărăţia Domnului nu se poate vedea prin simţurile noastre înderptate în exterior.

Atâta timp cât atenţia voastră este împrăştiată în lume prin simţurile voastre orientate în exterior, nu aveţi acces la El. Trebuie să vă retrageţi atenţia din exterior şi să păşiţi în acest laborator al corpului omenesc, să vă ridicaţi la nivelul ochilor, în spatele cărora se găseşte lăcaşul sufletului. Atunci veţi găsi Pâinea Vieţii şi veţi primi Apa Vieţii. Acesta este darul unui Maestru.

Guru Nanak a spus: ”Omule, Apa Vieţii, cea pentru care aţi venit pe lume şi aţi primit acest corp omenesc, este izvorul întregii fericiri, al norocului şi bucuriei. Doar cu ajutorul unui Maestru puteţi să o obţineţi. În acest scop v-aţi afiliat diferitelor comunităţi religioase. ”

În dialogul meu de seară v-am prezentat însemnătatea spiritualităţii. Spiritualitatea înseamnă cunoaşterea de sine, eliberarea din încătuşarea minţii şi a simţurilor îndreptate spre exterior, prin retragerea din corp în lăcaşul sufletului, care se află în spatele ochilor, primind astfel imaginea lumii de dincolo; asta înseamnă a veni în legătură cu Puterea Divină ce se manifestă, care este Principiul Luminii şi Sunetului. De aceea spunea Guru Nanak: ”Rămâneţi în comnunitatea în care sunteţi.” Însă atâta timp cât voi nu vă puteţi ridica deasupra simţurilor corpului, nu puteţi primi acest dar, deşi el se află deja în voi. Se cere ajutorul unui Maestru adevărat, pentru ca să vă ridice deasupra nivelului corpului, la nivelul ochilor. El spune: ”Rămâneţi în religiile la care v-aţi afiliat, căci comunităţile religioase exterioare au de-a face doar cu corpul vostru fizic.”

Purtăm însemnele diferitelor şcoli, cărora ne-am afiliat. Citim scrierile lor, rostim şi rugăciunile lor şi facem anumite rituri şi rituale. Toate se referă la corpul omenesc – la corpul fizic. Vă spuneţi rugăciunile în mod regulat, zilnic, zi după zi fără întrerupere, faceţi ceremonii şi rituale; citiţi în mod exclusiv Scrierile sfinte; dar pentru a fi în stare să înţelegeţi ce spun ele, trebuie să învăţaţi de la cineva care cunoaşte calea. Doar prin citirea şi executarea tuturor acestor lucruri nu veţi putea arăta nimic, dacă nu vă ridicaţi deasupra simţurilor corpului şi dacă nu primiţi acest dar, care este Pâinea şi Apa Vieţii.

Rămâneţi la religia voastră: apartenenţa către o religie este o binecuvântare. În caz contrar se produce o degradare sau va trebui să fondaţi o nouă religie, dar deja există atâtea. Noi ar trebui să rămânem în religiile care au trecut deja testul dat de timpul care a trecut. Ridicaţi-vă deasupra simţurilor corpului potrivit învăţăturilor Maeştrilor diferitelor religii, care au venit din timp în timp. Ei au spus că Pâinea şi Apa Vieţii este deja în voi şi că puteţi ajunge la ea dacă vă ridicaţi deasupra simţurilor corpului. Ei au spus: ”Religiile încetează odată cu corpul vostru fizic, dar în timp ce rămâneţi în religia voastră, ridicaţi-vă deasupra simţurilor corpului.”

Sunteţi fiinţe conştiente. Sunteţi picături din Oceanul Întregii Conştiinţe. Sunteţi din aceeaşi materie ca şi Dumnezeu, aparţineţi religiei Divine. Rămâneţi unde sunteţi, dar ridicaţi-vă deasupra corpului vostru, unde sunteţi deja cu toţii una. Suntem cu toţii Copiii Domnului, fraţi şi surori în Dumnezeu.

Toţi Maeştrii ne spun că acesta este darul unui Maestru. Eu am deschis Biblia şi tocmai la această pagină, la Ioan, cap. 15 ne spune care este  legătura pe care ar trebui să o avem cu Maestrul: ”Dacă mă iubiţi, respectaţi-mi poruncile.” Fiecare ştie acest lucru. ”Respectaţi-mi poruncile” înseamnă a trăi potrivit cuvintelor Maestrului. Toate scrierile conţin indiciile acestea; noi le citim pur şi simplu şi trecem peste ele. Aici Hristos spune: ”Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este lucrătorul. Orice mlădiţă ce nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.” Asta înseamnă că atâta timp cât lăstarii sunt legaţi de această viţă de vie, ei rodesc. Deîndată ce ei sunt despărţiţi de viţă, ei nu mai pot să rodească.

Hristos a spus: ”Eu sunt viţa cea adevărată”. Cum puteţi să fiţi legaţi de această viţă? Prin altoire. Chiar şi dacă tăiaţi un lăstar şi îl altoiţi la un alt pom, vor deveni una. În mod asemănător El spune: ”Rămâneţi în mine.” Cum puteţi voi rămâne în El? Dacă vă gândiţi din inimă la cineva, acest gând va determina o reacţie în acea persoană. În acest mod puteţi rămâne în Maestru.

Hristos spune pe mai departe: ”Voi sunteţi deja purificaţi prin cuvâtul pe care l-am rostit către voi.” (Am rostit Cuvântul care este puterea de purificare către voi, el poate arde toate păcatele, toate nedreptăţile şi toate bolile, el este Pâinea şi Apa Vieţii.) ”Rămâneţi în mine şi eu în voi.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă te gândeşti la cineva, acest lucru produce o reacţie în acel cineva, care la rândul ei se răsfrânge asupra ta, înapoi. Prin acest lucru se naşte receptivitatea. Un asemenea elev va deveni una cu Maestrul: Tu eşti în El şi El este în tine. În primul rând trebuie să-L ascultăm şi să trăim după poruncile Lui. În al doilea rând, rămâneţi în El, precum rămâne lăstarul pe viţa de vie. ”La fel ca şi în cazul viţei de vie, nimeni nu poate să obţină fructe doar aşa de la sine, doar dacă rămâne pe viţa de vie, tot aşa nu puteţi nici voi, numai dacă rămâneţi în mine.” Mă puteţi urmări?

Cine poate primi această Pâine şi Apă a Vieţii? Cei ce nu numai că trăiesc după cuvintele Lui, ci cei ce şi rămân în El. Şi cum puteţi avea dulcea amintire către Maestru în inima voastră?

Dacă vă amintiţi de El, acest lucru va da naştere la o reacţie în El şi îşi aminteşte de voi, lucru care se reflectează din nou asupra voastră. Hristos a spus: ” Eu sunt Pâinea Vieţii”

Toţi Maeştrii care au venit, au spus acelaşi lucru: ”Suntem Pâinea Vieţii. ” Şi ce a fost acea Pâine a Vieţii care a fost denumită : ”Cuvântul s-a întrupat şi a trăit printre noi. ”? Ce este CUVÂNTUL? În Evanghelia după Ioan găsiţi:” La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul a fost la Dumnezeu.” Şi toată Creaţia s-a relevat după Cuvânt. Deci ce  este Cuvântul? Dumnezeu este Cel fără cuvinte, Cel fără nume, Absolutul. Atunci când El s-a manifestat, această Putere ce se manifestă era Cuvântul. Această Putere Divină ce se manifestă într-un pol omenesc a fost numită Maestru.

Maestrul adevărat este Dumnezeu însuşi, care locuieşte în fiecare inimă.

Dacă El se manifestă într-un pol omenesc, atunci Dumnezeu ce se manifestă în El este adevăratul Maestru. Bineînţeles că avem respect pentru polul omenesc în care Puterea Divină se manifestă. Voi vedeţi ce spune El? ”Eu sunt viţa.” El ştie că Dumnezeu este în El. El şi cu Tatăl sunt una. El este un colaborator conştient la Planul Divin. El ştie tot timpul că Dumnezeu este Cel care vorbeşte şi acţionează prin El. Aşa putem primi acea Apă a Vieţii care ne stinge setea pentru totdeauna dacă bem din ea şi acea Pâine a Vieţii ce ne satură pentru totdeauna, dacă mâncăm din ea.

Hristos continuă prin repetiţia: ”Eu sunt viţa.” Dacă doreşte să accentueze o anumită temă, atunci câteodată se folosesc repetiţiile. ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţa; cel ce în mine rămâne şi eu în el, acela va aduce multă roadă: căci fără mine nu puteţi face nimic.”

Această Apă sau Pâine a Vieţii este un dar al Domnului în oameni, pe care îl dă din liberă voinţă. Toate darurile Domnului sunt gratuite. Acesta este un dar de la Maestru, un dar al Domnului din El dat elevului şi are puterea de a trezi viaţă în el.

Guru Nanak explică ce este un om ”mort” şi ce este unul care ”trăieşte cu adevărat”.

El spune doar: ”O Nanak, doar acela trăieşte, în care Dumnezeu a devenit forţa animatoare a sufletului său. ” Sufletul care a devenit ”gura prin care El vorbeşte ”, este precum un comutator, care este legat de generatorul electric. Electricitatea sau generatorul lucrează prin el. El este destinat acestui lucru, este în legătură cu el. Atâta timp cât noi nu avem acest contact prin receptivitate, nu putem aduce multe roade.

Poţi să rămâi un om religios. Poţi să înveţi toate scrierile pe de rost. Poţi să-ţi umpli creierul cu literatura întregii lumi, precum ai avea mai multe biblioteci în el. Însă acest lucru îl puteţi obţine numai dacă în primul rând trăiţi după cum spun Maeştrii, iar în al doilea rând dacă vă dezvoltaţi receptivitatea.

Cuvintele Lui ar trebui să rămână în tine, iar tu ar trebui să rămâi în El. Doar atunci vei primi acest dar – Pâinea şi Apa Vieţii.

”Cel ce nu rămâne în mine, acela va fi aruncat ca o mlădiţă şi se va usca.” Acest lucru înseamnă că el e mort. Acestea sunt aceleaşi cuvinte, pe care Guru Nanak le-a spus la vremea Lui: ”Dacă ramura este tăiată de pe copac, ea se uscă şi va fi folosită ca şi lemn pentru foc. Oamenii adună aceste ramuri şi le aruncă în foc, unde ele ard." Acest lucru îl arată Biblia când scrie: ”Sufletul moare.” În realitate nu moare, ci el este uscat; asta înseamnă că e despărţit de Domnul, de Dumnezeul din el. Hristos spune: ”Dacă rămâneţi în mine, iar dacă cuvintele mele rămân în voi, veţi (putea) cere ce doriţi voi şi vi se va da.” Cereţi ceva şi vi se va da. Cu toate este aşa, cereţi şi vi se va da. Dacă bateţi la uşă, vi se va deschide. Nu va rămâne nicio dorinţă neîmplinită.

Upanishadele ne întreabă: ”Care este acel ceva, prin a cărui recunoaştere nu mai rămâne nimic neştiut?” (El spune: ”În primul rând, voi nu veţi mai avea nicio dorinţă. Dacă se ridică de fel vre-o dorinţă în voi, atunci ea va fi imediat îndeplinită.”), ”Tatăl meu este slăvit prin faptul că voi aduceţi multe roade şi deveniţi ucenicii mei.” Asemenea ucenici pot să primească Apa şi Pâinea Vieţii.

Hristos începe şi ne spune cum putem să dezvoltăm receptivitatea. El spune: ”Indiferent cum mă iubeşte Tatăl meu, aşa vă iubesc şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!” Doar prin iubire vă aduceţi aminte de cineva. Ce este iubirea? Cel pentru care voi simţiţi iubire, este tot timpul în inima voastră. Totdeauna! Deşi voi nu doriţi să exprimaţi iubirea în cuvinte, vă simţiţi atraşi de ea în interior.

Această amintire continuă este în fiecare inimă în care s-a dezvoltat această stare.

Cum poate să mai fie încă cineva în aceste inimi, altul decât cel pe care îl iubim? Deci dacă-L iubim pe Dumnezeu, îi iubim şi pe ceilalţi de dragul Lui, căci El este în ei; iubirea noastră nu este aşa că Îl uităm atunci când iubim pe altcineva. Hristos spune: ”Dacă voi respectaţi poruncile mele, atunci rămâneţi în iubirea mea.” Cum putem rămâne în iubirea Lui? Prin a trăi după poruncile Lui pe care ni le-a dat. Ce spune Maestrul? El spune: ”Nu gândiţi rele despre alţii, nici în gând, nici în cuvinte şi nici în fapte. Fiţi sinceri; nu minţiţi şi nu ascundeţi nimic, nu-i frustraţi pe alţii de drepturile pe care le au. Nu faceţi observaţii ironice. Să nu aveţi altceva pe limba voastră decât ceea ce aveţi în cap: nu spuneţi nimănui un lucru, ca apoi să spuneţi în spatele lui altceva.”

Fiţi sinceri cu voi înşivă. Puteţi induce pe alţii în eroare, dar pe Dumnezeul din voi nu puteţi.

Ceea ce vă tot îndemn este: să fiţi sinceri cu voi înşivă. Acest lucru este necesar pentru iubire. Cum sună celelalte porunci ale Maeştrilor? Fiţi puri în cuvinte, gânduri şi fapte. Trăiţi după cele ce vă învaţă scrierile: ”Căsnicia înseamnă a avea un companion în viaţă, care-ţi stă alături la bine şi la rău. Ambii trebuie să se ajute unul pe celălalt ca să-L realizeze pe Dumnezeu.” Acesta este ţelul suprem în viaţa unui om. A avea copii poate fi una din îndatoriri, dar nu este sută la sută datoria noastră. Biblia spune aşa: ”Iubiţi-vă soţiile precum a iubit Hristos comunitatea Lui.”

El doreşte aşadar, ca noi să-i respectăm toate poruncile şi să trăim în conformitate cu ele. ”Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima, cu toată puterea ta şi cu întreaga ta minte; şi iubeşte-ţi aproapele.”  Maeştrii noştri au spus:

Iubeşte-ţi Dumnezeul şi întreaga Creaţie. Nu există niciun loc, unde El să nu fie.

Iubirea este deci cea prin care puteţi avea permanenta dulce amintire. Voi veţi visa cu El. Şi dacă dormiţi adânc, va răsuna în voi. Fără să stiţi voi, vă vor ieşi aceleaşi lucruri pe gură. Hristos spune: ”Dacă-mi respectaţi poruncile, atunci rămâneţi în iubirea mea.” Aceasta vă va da pe zi ce trece mai multă iubire. ”Tot aşa cum respect eu poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea Lui.” (El spune: ”Urmaţi-mă, eu am trăit după poruncile Tatălui meu şi în acelaşi fel respectaţi voi poruncile Lui Dumnezeu în mine, ale Tatălui care este în mine.”)

Pe mai departe spune: ”Aşa vă vorbesc, pentru ca bucuria mea să rămână în voi, iar bucuria voastră să devină deplină.” În acest mod puteţi să-i faceţi Maestrului pe plac. Luaţi exemplul unui bărbat care are trei sau patru fii. Un fiu trăieşte după poruncile tatălui. El nu e niciodată neascultător, el urmează pur şi simplu poruncile tatălui său. Alţi fii ascultă doar dacă li se porunceşte, dar şi atunci de-abea, iar unii n-ascultă deloc. Care ar fi cel mai bun dintre cei trei? Cel care înţelege scopul tatălui şi care trăieşte după cele spuse de el, fără ca tatăl să trebuiască să-i spună acest lucru. Până la urmă fiecare fiu cunoaşte dorinţele tatălui său, fiecare elev ştie ce doreşte Maestrul său. Ar trebui oare să repetăm aceeaşi lecţie zi de zi, tot timpul?

Un om înţelept este acela care aude cuvântul Maestrului, îl ţine în inima lui şi trăieşte conform acestuia.

Dacă voi procedaţi aşa, atunci veţi câştiga plăcerea Maestrului. Şi ce ar face Maestrul? Dacă tatăl îşi părăseşte corpul, ce face el? El îi va da cheia aceluia dintre fii, care a fost ascultător şi a trăit după sfaturile lui. Acest lucru îl spune Guru Nanak: "Noi am venit pe această lume pentru ca să primim Apa şi Pâinea Vieţii. Acest lucru se află în mâinile Maestrului. Mergeţi la El."

Rămâneţi în comunitatea în care sunteţi, dar duceţi o viaţă potrivit scrierilor.

Acest lucru pregăteşte terenul pe când voi vă daţi întregul sine Maestrului. ”De aceea a spus Hristos şi toţi ceilalţi Maeştrii:” Lăsaţi totul deoparte şi urmaţi-mă.” Ce a vrut El să spună cu aceste cuvinte? A-L urma nu înseamnă ca să vă părăsiţi casa, ca să-L urmaţi fizic. Iertaţi-mă, dar atunci cum am putea să le asigurăm tuturora ceea ce le trebuie pentru a trăi?

A-L urma înseamnă să vă subordonaţi voinţa voastră dorinţei Sale.

Nu ca şi un sclav – ci ca şi prieten. Veţi găsi acest lucru în locul unde am deschis Biblia: ”Aceasta este porunca mea, ca să vă iubiţi unul pe altul, precum vă iubesc eu pe voi.” Şi ce spune El mai departe?” Nimeni nu iubeşte mai mult decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii lui.” Iubirea cunoaşte serviciul şi sacrificiul.” Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc eu. Nu spun că sunteţi robi, căci un rob nu ştie ce face stăpânul lui. Dar vouă v-am spus că sunteţi prieteni, căci tot ce am auzit de la Tatăl meu, v-am făcut cunoscut vouă.”

Indiferent când vin Maeştrii, ei nu vor să vă facă sclavi. Ei vă vorbesc ca şi prietenilor, încât să înţelegeţi ceea ce spun. Un rob nu poate să înţeleagă un prieten; un prieten poate să înţeleagă mai bine un prieten. De aceea Maeştrii nu vă fac sclavi, ci vă dau aceleaşi drepturi şi vouă. Ei spun: ”Eu sunt un om, precum sunteţi şi voi. Acestea sunt cuvintele mele, rămâneţi în ele. Rămâneţi în ele şi veţi rămâne în mine. ”Receptivitatea se dezvoltă, dacă trăiţi după ceea ce Maeştrii spun; prin acest lucru rămâneţi în Maestru. El vă consideră ca având aceleaşi drepturi egale, ca fiind prietenii Lui."

Ştiţi la ce se referă această Apă sau Pâine a Vieţii şi cum puteţi să luaţi parte la ea? Doar prin a vă dezvolta receptivitatea: ”Precum gândiţi, aşa veţi deveni.” Dacă El este Cuvântul întruchipat, atunci cuvântul va sălăşlui în tine. Cuvântul din El îl vei mânca, nu carnea de pe corp. Aceste lucruri vă vor fi date sub formă de parabole, pentru a vă ajuta să înţelegeţi. Este necesar să trăiţi o viaţă pură. Dacă nu trăiţi după cuvintele Sale, dacă nu vă ţineţi de declaraţiile lui, atunci nu puteţi atinge prima treaptă. Voi puteţi atinge a doua treaptă dacă învăţaţi să rămâneţi în El.

Maestrul arată că perdeaua de fier care stă între Dumnezeu şi noi, este de fapt mintea. Sufletul este din aceeaşi materie ca şi Dumnezeu; el stă totuşi sub controlul minţii, iar mintea la rândul ei este atrasă de lucrurile exterioare din cauza simţurilor orientate în exterior, iar noi cădem pradă plăcerilor exterioare. De aceea voi nu puteţi primi această Pâine a Vieţii până când nu vi se linişteşte mintea. Veţi găsi scris în scrieri: ”Deveniţi liniştiţi fizic, cu mintea şi cu judecata.” Dacă faceţi acest lucru şi recunoaşteţi ” că sunteţi Dumnezeu”, atunci veţi descoperi că mintea este perdeaua ce este între noi şi Dumnezeu. Un Sfânt spune: Dacă ai de gând să-L realizezi pe Dumnezeu, dacă ai voinţa puternică să-L realizezi pe Dumnezeu, atunci pune un picior pe mintea ta, ea se va linişti. Cu următorul pas pe care îl faci, vei păşi în casa Tatălui tău. ” Mintea este deci perdeaua, sau obstacolul care se află între om şi Dumnezeu.

Cum putem să ne retragem mintea înapoi spre interior? Ochii, urechile, nasul, limba şi pielea sunt cele cinci organe de simţ îndreptate spre exterior, prin care lucrează cele cinci simţuri: văzul, auzul, mirosul, simţul gustului şi simţul tactil. Prin ele receptăm continuu impresii din exterior. Bazinul colector al subconştientului minţii noastre se revarsă de atâtea impresii, chiar şi în visele noastre le vedem. Fără să ştim, noi redăm exact acele lucruri din nou, care se revarsă în interiorul nostru.

Cum să ne retragem deci mintea de la simţurile orientate în exterior? Ştim că noi obţinem acest lucru doar atunci, când ne liniştim mintea!

Pentru a ne linişti mintea există mai multe căi. Până acum L-am căutat pe Dumnezeu în lucrurile exterioare. Dar ”Împărăţia Lui Dumnezeu nu poate fi atinsă prin simţurile orientate în exterior; ea se află în tine.” Atâta timp cât eforturile noastre sunt legate de simţurile orientate în exterior, nu-L puteţi găsi. Doar dacă vă eliberaţi sufletul, prin a-l despărţi de minte, retrăgându-vă mintea de la simţurile îndreptate în exterior veţi putea recunoaşte cine şi ce sunteţi. Atunci veniţi în contact cu Apa Vieţii, care este deja în voi. Factorul care ne împiedică este mintea. Dacă mintea este condusă de simţurile îndreptate spre exterior, atunci devenim lumeşti; dacă este condusă în sus la suflet, devenim spirituali. Acesta este lucrul pe care trebuie să-l învăţăm pe calea către Dumnezeu.

Dumnezeu este sufletul sufletelor noastre. El este acea putere care ne controlează în corpul nostru.

Aceasta este calea naturală, corespunzător caracteristicii minţii. Dacă voi şedeţi adânciţi, iar atenţia voastră care este expresia sufletului din corpul vostru este adâncită şi acaparată de un lucru, atunci simţurile voastre îndreptate în exterior nu lucrează. Aceste simţuri îşi iau deci puterea de la atenţie, atunci când ea nu e legată de simţuri. În mod asemănător primeşte mintea puterea de la suflet. Când voi sunteţi total adânciţi, veţi observa că mintea voastră nu e activă: deveniţi visători.

Deci mintea este cea care ne stă în cale pe drumul nostru înapoi către Dumnezeu. Maestrul spune: ”O minte, fii liniştită! Tu vrei o picătură din Apa Vieţii, din Principiul Luminii şi Sunetului Divin. Poţi veni în contact cu ele dacă aduci la linişte corpul şi intelectul.” Se află deja în noi. Mintea e ca şi o plantă parazită, care a acoperit o anumită parte a unui copac şi fiecare parte asupra căreia s-a extins planta, s-a uscat. Toate plantele parazite îşi datorează viaţa ramurilor asupra cărora ele se extind. După un principiu asemănător îşi ia mintea puterea de la suflet, acoperind sufletul. Din acest motiv nu suntem în stare să-L vedem pe Dumnezeu.

Ce ar trebui să facem? Maeştrii ne spun că ar trebui să ne controlăm mintea. Şi ce ne va ajuta în acest scop? Maeştrii spun: ”Orice imperfecţiuni aţi avea, violenţă, ură, minciuni şi alte plăceri, renunţaţi la aceste slăbiciuni.” În locul acestora faceţi ceva bun: în locul urii să iubiţi. În locul supărării să uitaţi. Iar când aveţi gânduri care nu sunt curate sau gânduri ce vă duc la plăceri, fiţi puri. Luaţi ceea ce este bun şi renunţaţi la ceea ce este dăunător. Când Zoroastru a fost întrebat: ”Ce să facem?”, el a răspuns: ”Înrolaţi-vă în armata Domnului. ” Iar la întrebarea: ”De ce calităţi trebuie să dispunem pentru acest lucru? ” el a spus: ”Onestitate.” Ei au întrebat:”Ce este onestitatea?” El a definit-o aşa: ”Gânduri bune, cuvinte bune şi fapte bune.”

O viaţă etică este trambulina către spiritualitate.

”Binecuvântaţi sunt cei ce au inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.” Duceţi o viaţă plină de virtuţi şi renunţaţi la toate viciile. Acest lucru vă va ajuta să vă păstraţi mintea sub control o perioadă de timp. Orice moment când nu aţi avut dreptate trebuie  regretat. Spălaţi acestea cu lacrimile regretului. Aceasta e calea, precum a fost descrisă ea de către toţi Maeştrii care au venit în trecut, iar noi ar trebui să trăim conform acestor lucruri.

În general veţi constata că suntem plini de pasiuni: lăcomie, minciuni, înşelăciune, aroganţă faţă de drepturile altora, gânduri impure şi gânduri rele faţă de alţii. Toate aceste lucruri umplu corpul omenesc tot timpul cu murdărie şi mizerie. Cum puteţi aştepta ca un rege să intre într-o cocioabă plină de murdărie şi mizerii?

De aceea spun toţi Maeştrii că noi trebuie să avem o inimă pură. Voi vă spălaţi şi vă curăţaţi în exterior corpul. E bine aşa: ”Curăţenia urmează imediat după pietate. ” Dacă însă întreaga mizerie şi mirosul neplăcut se află în interiorul vostru, atunci ar trebui să vă curăţaţi şi interiorul corpului vostru. Asta este ceea ce spun toţi Maeştrii. Kabir a spus: ”Nici dacă un peşte ajunge în râul sfânt-Gange- nu-şi pierde mirosul său neplăcut.”

Importantă este nu numai  curăţenia corpului, ci puritatea interioară a inimii.

V-am mai spus cum se poate obţine această puritate interioară. Noi folosim articole de înfrumuseţare ale corpului nostru, care costă anual milioane de dolari. Dar nu curăţenia exterioară va fi cea care atrage atenţia Domnului. Este puritatea interioară.

Dumnezeu este în căutarea unui loc sfânt – a unei inimi – plină de iubire, plină de gânduri către El!

Inimile noastre însă sunt pline de gânduri lumeşti. Gândim rău despre alţii şi acţionăm greşit, comparându-ne cu drepturile altora, profităm de alţii până la sânge, avem gânduri senzuale şi sentimente de ură. Noi trebuie să ne păstrăm inimile curate. Ceea ce trebuie să faceţi, am citat tocmai din Biblie.

Ar trebui să deveniţi un ”Gurmukh”.

Cuvântul ”Gurmukh” înseamnă: păstrează-ţi totdeauna Maestrul înaintea ochilor. Atunci când te iniţiază, îţi dă o experienţă a Apei şi Pâinii Vieţii. Din acest moment El trăieşte în tine şi nu te mai părăseşte niciodată. Aceasta este Puterea Hristică din El, Puterea Divină sau Puterea Gurului, care nu moare niciodată. El nu vă părăseşte niciodată. Hristos a spus:  ”Nu vă voi părăsi până la sfârşitul lumii.” Şi toţi Maeştrii au spus: ”Este Dumnezeu, cel care se află în acest fiu al omului, care este Maestrul adevărat. ” Dacă El se îngrijeşte de cineva, atunci nu-l părăseşte, până nu l-a dus la picioarele Tatălui său.

Veniţi în legătură cu Dumnezeu şi rămâneţi totdeauna orientaţi spre El, precum acul busolei arată totdeauna nordul. Gândiţi-vă totdeauna la milostenia Maestrului. ”Precum gândeşti, aşa vei deveni.” Maestrul este Dumnezeu ce se manifestă în polul omenesc. Noi avem respect faţă de acest pol omenesc, în care această putere acţionează. Totuşi veţi vedea că toţi Maeştrii fac diferenţă între două lucruri: între fiul omului şi între Hristos în oameni.

Trăiţi conform cuvintelor Lui şi veţi găsi Adevărul; Adevărul care este învelit în Lumină; Adevărul ce este simfonia muzicii întregii armonii, care este aspectul exterior al Puterii Divine ce se manifestă şi care este descrisă ca fiind CUVÂNTUL.

”Iar cuvântul s-a întruchipat şi a trăit printre noi.” Aceasta e calea şi nu are importanţă cărei religii îi aparţineţi. Rămâneţi în religia căreia îi aparţineţi. Omul e o fiinţă socială şi el trebuie să rămână în societatea oamenilor. Voi faceţi fapte bune acolo şi veţi primi reacţii bune. Dar a-L recunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a lua parte la Apa şi Pâinea Vieţii, care vă va potoli pentru totdeauna setea şi foamea. Asta înseamnă să venim în contact cu Puterea Divină, care este Principiul Luminii şi Sunetului. Acesta e darul pe care îl primiţi de la Maestru.

Aceasta este tema noastră de azi. Vreau să spun că acest lucru va ajunge dacă trăiţi conform acestora. Maeştrii nu vin niciodaată ca să desfiinţeze sau să înfiinţeze vre-o religie. Ei spun: ”Adevărul există deja. Voi trebuie să începeţi să trăiţi conform acestuia. Dacă trăiţi corespunzător, atunci totul va fi în ordine.” Vă mulţumesc.