Circulară de la Sant Kirpal Singh, publicată în iulie 1958

Fiecare caută  linişte şi pace, dar ele rămân şi mai intangibile. Toate eforturile noastre în această direcţie sunt spulberate şi se dovedesc a fi fără rezultate. De ce? Pentru că ne orientăm după linii directoare greşite. Omul trăieşte la două nivele – cel exterior şi cel interior. Noi trebuie să ne reorganizăm lucrurile în exterior, pentru a crea pace la acest nivel, şi înainte de a putea merge în interior. Trei puncte legate de cele amintite au importanţă deosebită:

• activitatea corectă,

• comportamentul corect,

• alimentaţia corectă.

Ţelul cel mai suprem al vieţii omeneşti este ca omul să se cunoască atât pe el însuşi, cât şi pe Dumnezeu. Restul este doar risipă.

“Minte sănătoasă într-un corp sănătos “ este un dicton bine cunoscut. Din acest motiv trebuie în primul rând să tindem la o minte sănătoasă. Trebuie să ne menţinem corpul şi spiritul sănătoase, înainte de a le putea folosi ca instrumente pentru evoluţia spirituală. Este o necesitate ca să ne hrănim, căci fără hrană nu putem să ne menţinem corpul şi sufletul împreună.

De aceea prima şi cea mai importantă problemă este hrana, căci de ea depinde bunăstarea corpului şi sufletului nostru. Alimentele corecte, câştigate în mod cinstit şi consumarea lor în mod corespunzător este de mare ajutor în această privinţă.

Trebuie să ne câştigăm existenţa cu sudoarea frunţii cum se spune, nu să trăim pe seama altora. Pentru a ne câştiga existenţa trebuie să desfăşurăm o activitate utilă şi cinstită, fie ea fizică sau intelectuală, dar care nu are voie să aibă de a face cu înşelăciunea, ipocrizia, cu a-i dori cuiva rău sau duşmănie, căci legea karmei acţionează necruţător. Fiecare acţiune duce la o reacţie şi aşa merge totul într-un circuit fără de sfârşit. Din această cauză este necesar să ducem o viaţă cinstită, chiar dacă ea este mai sărăcăcioasă. Exercitând o meserie cinstită nu puteţi să acumulaţi averi. Averile sporesc sub povara suspinelor celor săraci şi a celor asupriţi, a tăietorului de lemne şi a cărăuşului de apă, şi se dezvoltă prin sângerarea inimii aproapelui nostru. De aceea noi nu ar trebui să tânjim la mâncare îmbelşugată şi delicatese alese, căci ele aduc exploatarea cu sine şi sunt împletitte cu nespusa suferinţă a celor săraci, iar în final ne fac şi pe noi tot aşa de nenorociţi.

Noi cu toţii vom fi mistiuţi de focul nevăzut al iadului şi totuşi noi nu ştim acest lucru.

Hrana este creată precum ştiţi pentru om – şi nu omul pentru hrană. Noi trebuie să o utilizăm în cel mai bun mod – ca şi pe celelalte lucruri în viaţa noastră. Cel ce este sclavul poftei sale de mâncare, acela nu poate să facă nimic folositor. Dacă noi ne străduim într-adevăr ca să ne ţinem în frâu pofta de mâncare, putem să ne ţinem sub control întregul sistem fizic şi mental. Hrana simplă şi nutritivă prieşte mai bine dezvoltării spirituale decât aşa numitele delicatese, pe care le oferă arta culinară modernă. Hrana simplă vă va da o senzaţie de bine şi de bunădispoziţie spirituală şi vă va ajuta să trăiţi în cadrul posibilităţilor voastre, indiferent de modestia lui, fără să trebuiască să întindeţi mâna ca să cereţi de la altcineva. Pe când am vrut să mă pensionez după lunga perioadă de servici în slujba Guvernului, am fost întrebat de către superiorii mei, dacă nu doresc să mai rămân în servici. Eu am refuzat politicos şi am spus: “ Nu doresc nicio prelungire, căci eu pot să-mi reglez viaţa în conformitate cu limita sumei pensiei mele.“

Există trei feluri de mâncare:

1. SATVIK – hrană pură: lapte, unt, brânzeturi, orez, leguminoase, cereale, legume, fructe, nuci;
2. RAJSIK – hrană care stimulează: ardei, condimente, alimente picante, alimente acre şi amare;
3. TAMSIK –  hrană care slăbeşte puterile omului: alimente stricate, ouă, carne, peşte, carne de pasăre, vin, etc.

Dintre aceste alimente trebuie să preferăm totdeauna hrana SATVIK, sau hrana pură. Ea acţionează foarte bine. Dar şi din aceasta ar trebui să mâncăm mai puţin decât ne-o cere pofta noastră de mâncare.  Dacă se pun în faţa noastră delicatese, suntem tentaţi să mâncăm mai mult decât este necesar în realitate. În loc ca ele să ne dea sănătate şi putere în plus, acest surplus de alimente se dovedeşte a fi dăunător. Mâncarea care nu e digerată îndeajuns şi este băgată în organism, provoacă dureri colice, în anumite cazuri chiar holeră, uneori trebuie să plătim cu viaţa aceste lucruri. „ Nu supraîncărca izvorul de putere al stomacului, altfel devii cu uşurinţă prada răului. „ Nici cu lucrurile bune nu e voie să ne suprasaturăm, pentru că surplusul se poate dovedi deseori ca fiind nociv. Cantitatea moderata de mâncare ajută la creşterea puterii vitale în oameni. În Puranas, scrierile vechi hinduiste, există o pildă a zeului hranei, care s-a plâns Lordului Vishnu – susţinătorul universului, de faptul că oamenii abuzează prea mult de el. Lord Vishnu a răspuns plin de umor: “ Cel ce mănâncă prea mult din tine, pe acela trebuie să-l devorezi tu, acesta este singurul antidot.“

Aerul proaspăt este partea cea mai importantă a hranei noastre. Trebuie să inspirăm adănc, să păstrăm aerul în noi, apoi să-l expirăm, pentru a elimina toate impurităţile din corpul nostru. În afară de acestea, trebuie să bem multă apă pură şi sucuri de fructe, pentru a limpezi organismul, pentru ca să ne purificăm. Evitaţi în schimb toate felurile de băuturi care ne agită sau ne tulbură, băuturile alcoolice şi substanţele halucinogene, căci ele îmbolnăvesc intelectul şi mintea.

Cerealele şi fructele ar trebui să rămână alimentele noastre de bază.

Precum am spus deja, omul trebuie să –şi câştige existenţa în mod corect şi cinstit. Tot aşa este obligaţia morală a gospodinei casei să pregătească mâncarea Satvik în amintirea plină de iubire către Dumnezeu. Mâncarea care a fost pregătită cu gândul mereu la iubitul nostru (Dumnezeu) va fi Manna, care vine din cer şi se dovedeşte a fi binecuvântare pentru toţi cei ce o consumă.

Marele Maestru Hazur Baba Savan Singh Ji ne- a dat deseori exemplul ţăranului indian care conduce plugul cu mâinile lui şi între timp cântă cântece fermecătoare pentru fata pe care el o iubeşte. Aceasta ar trebui să fie şi atitudinea noastră.

În anul 1921 am lucrat ca şi cenzor contabil în unitatea sikh nr. 36. Am primit la ordin un bucătar în divizia mea. I-am spus că nu mă interesează trecutul lui dacă el repetă Sfintele Nume ale Domnului în timp ce găteşte şi dacă nu permite nimănui să intre în bucătărie pentru a evita discuţiile fără de folos. Bucătarul a promis. Două sau trei zile totul a mers bine, dar pe când am meditat a patra zi, am simţit că mintea mea nu era liniştită. În mijlocul nopţii l-am chemat pe bucătar şi l-am întrebat dacă a fost cineva cu el în bucătarie în timp ce el a pregătit mâncarea. La început a negat, dar la urma urmei a recunoscut că venise cineva cu care s-a încurcat într-o discuţie, care l-a abătut de la gândul plin de iubire către Dumnezeu. L-am avertizat din această cauză  şi din această zi el mi-a respectat conştiincios instrucţiunile. Acesta este cel mai bun examen pentru evoluţia spirituală şi pentru puritatea hranei pe care o consumăm. Puritatea în privinţa câştigării banilor pentru hrană şi pentru pregătirea ei.

Sheikh Saadi, un mare poet mistic din Shiraz, în Persia, a învăţat lumea să-şi împartă stomacul în patru unităţi: două pentru o cantitate limitată de hrană simplă, una pentru apă, pe când una ar trebui păstrată pentru Lumina Divină. Există o întâmplare din viaţa lui Hazrat Mohammed, profetul Islamului. Într-o zi a venit un medic la el, medicul şi-a oferit serviciile în slujba bolnavilor şi celor suferinzi din Umat, alaiul profetului. El a rămas aproximativ şase luni acolo, fără să aibe de lucru, pentru că nici unul din elevii Profetului nu s-a îmbolnăvit.

El s-a dus la Profet şi l-a rugat să-l lase să plece, pentru că nimeni nu avea nevoie de serviciile lui. Hazrat Mohammed s-a despărţit de medic cu un zâmbet prietenesc şi a spus că atâta timp cât oamenii i-au urmat instrucţiunile a fost imposibil ca vre-unul să se îmbolnăvească, căci toţi trăiau după o regulă de bază sănătoasă:

Să mâncăm totdeauna ceva mai puţin decât dorim, pentru a ne astâmpăra foamea. Să ducem o viaţă pură pe care să o conducem din bani câştigaţi cinstit.

Baba Jaimal Singh Ji, un mare Maestru al timpului Său, de obicei cumpăra câteva pâini sau Chapati (lipii indiene) le învelea într-o eşarfă şi le agăţa de creanga unui copac. El stătea toată ziua şi medita, iar când se ridica din adâncul meditaţiei lua o bucată de pâine, o înmuia în apă şi mânca din ea, înainte ca el să mediteze din nou.

Pâinea din cereale integrale este în sine un aliment nutritiv perfect. Noi însă răpim substanţele vitale din ea, prin faptul că îndepărtăm coaja boabelor şi apoi le prelucrăm în mori puse în funcţiune de maşini şi obţinem făină albă. Aşa distrugem fosforul şi uleiul din cereale şi facem un aliment degenerat din acestea.

Am putut vedea cu ochii mei că hrana Lui Baba Sawan Singh era totdeauna foarte simplă şi consta din câteva lucruri care priesc, cantităţi foarte mici deci. Toţi Sfinţii trăiesc din hrană foarte simplă. Aşa a fost de exemplu cu Shamaz –i-Tabrez, un Sfânt musulman şi Soami Shiv Daval Singh Ji, care amândoi au trăit după principiul : Mănâncă mai puţin şi rămâi fericit.

Dacă trăim o viaţă mâncând hrană simplă şi avem un mod nobil de a gândi, legate de un moral înalt şi un mod de viaţă pur, atunci nu avem nevoie de produsele ce dau putere şi ce inundă piaţa în ziua de azi. Mâncarea îmbelşugată nu numai că deranjează stomacul, ci are şi urmări serioase, aceasta se dovedeşte a fi câteodată foarte periculoasă. Deseori oamenii se plâng că se pare că nu înaintează pe cale, însă nu-şi dau seama că acest lucru se datorează modului de viaţă greşit şi a alimentaţiei greşite. Şi Profetul Mohammed trăia în primul rând din pâine şi orz.

Hrana Satvik menţine capul şi inima curate. În fiecare zi citim că faptele care contravin legii şi corupţia, cresc şi că poliţia formează unităţi speciale pentru a combate pericolul care creşte. “ Mâncaţi, beţi şi fiţi veseli“ este la ordinea zilei. Fiecare doreşte să se distreze bine prin a face călătorii şi prin a vizita locuri de distracţii, filme, etc. – iar toate acestea costă mai mult decât oamenii îşi pot permite. Dar cum se poate ajunge la bani mai mulţi? În afară de lampa fermecată a lui Aladin nimic nu vă poate ajuta să ajungeţi la bani mai mulţi. Un om cinstit nu poate să ţină împreună doar cu greu corpul şi sufletul. Doar foarte puţini pot să scape tentaţiei şi ademenirilor acestei lumi strălucitoare. Majoritatea noastră trăiesc o viaţă accentuată de plăceri: unii suferă de plăcerea ochilor, alţii de plăcerea urechilor, iar alţii de diferite pofte carnale. Noi nu avem respect faţă de femei, de fiicele şi sorele altora şi alergăm orbeşte după ele. Lumea se află într-o dezvoltare înapoi.

Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, iar eu îţi spun cine eşti.

Vreţi să ştiţi cum cresc copiii voştri? Atunci fiţi atenţi la prietenii lor; după ei vă puteţi da seama  cu uşurinţă de copiii voştri.

Noi suntem creaţi cu toţii de Dumnezeu. Suntem suflete întrupate. Sufletul e din aceeaşi materie ca şi Dumnezeu, iar El este în fiecare dintre noi. De aceea ar trebui să ne iubim unii pe alţii. Acest lucru l-a propovădiut Sfântul Paul întreaga viaţă. În Koran se spune:

Oh, voi oameni, faceţi fapte bune,
fiţi buni cu părinţii voştri şi cu neamurile voastre, cu cei orfani, nevoiaşi şi săraci,
cu aproapele vostru şi cu creaturile înconjurătoare.
Asemenea viaţă îi place Lui Allah, Allah e în fiecare dintre noi.
Dar cel orgolios, care este egoist, nu se îngrijeşte de Dumnezeu.

Un Maestru Sfânt recomandă totdeauna:

• iubire şi respect pentru întreaga Creaţie  de la cea mai înaltă, la cea mai coborâtă treaptă;
• consideraţie pentru lipsa de violenţă, chiar şi în adăncul inimii;
• adevărul;
• să nu rănim sentimentele altora în gând, cuvânt, aluzie şi fapte;
• să fim prietenoşi cu toată lumea;
• să fim plini de seninătate;
• să credem în bunătatea înnăscută în oameni;
• să nu insultăm pe alţii;
• să nu ne lăsăm implicaţi în calomnii şi discuţii care ţin de simţuri, precum să nu ne risipim în mod inutil;
• să evităm acuzaţiile, căci ele cad asupra celui ce le face cu putere şi mai mare.

Dacă cineva ţine la împlinirea în Dumnezeu, nu are voie să rănească sentimentele nimănui, căci inima e lăcaşul Domnului.

V-aţi gâdit vreodată că sâmburele de mango plantat în pământ îşi trage întreaga dulceaţă din sol, în timp ce bobul de piper îşi trage iuţeala? “Precum gândeşte omul, aşa devine el.” Nimic nu e bun sau rău în lume, gândurile noastre fac lucrurile să devină aşa. Ca şi o sămânţă sau alta, noi prindem impulsuri din atmosferă, impulsuri care corespund stării noastre mentale proprii.

În Mahabharata, marele epos al vechilor oameni din India citim că semnele vieţii caste şi pure sunt faptele bune. “Precum recunoaştem un copac în funcţie de fructele lui, aşa recunoaştem oamenii în funcţie de faptele lor.“ Aceasta este o învăţătură de seamă, cu înaltă valoare. Ea ajută omului să se dezvolte şi să fie respectat atât aici, cât şi dincolo. El va fi prietenul tuturor creaturilor, căci el s-a hotărât ca să nu rănească sau să omoare nici una dintre ele, nici măcar o modestă albină sau o furnică. Un asemenea om va recunoaşte într-o zi cu siguranţă adevărul.

Prinţul Dhritrashtra – fiul lui Kuru, măreţul rege din Bhara – a bârfit odată despre marele arc Gandiva al prinţului din Pandava, Arjuna. Arjuna s-a înfuriat şi a pus o săgeată în arcul lui. Lord Krishna, care tocmai se afla în apropiere,

l-a întrebat pe Arjuna ce face. Arjuna i-a răspuns că el este un prinţ al castei războinicilor şi că a depus un jurământ: „Oricine ar spune fie doar un singur cuvânt împotriva atotputernicului meu arc, nu va fi cruţat de mine.„ Lord Krishna a spus: “Oh  Arjuna, poţi să-mi spui care este fructul Dharmei sau a onestităţii? Este durerea sau bucuria?  “ Arjuna a răspuns că Dharma sau onestitatea constă doar din iubirea sau armonia care rezultă din ea. Deci trebuie să ne gândim prima dată la rezultat, înainte de a face ceva sau dacă doar ne gândim la ceva. Acest lucru va prelungi în mod cert durata vieţii.

Un om care duce o viaţă plină de virtuţi, nu va avea vre-o dată gânduri rele împotriva cuiva şi nu va pierde liniştea mentală şi nu se va agita. El va trăi mult.

Durata vieţii se calculează în funcţie de respiraţiile făcute. În mod normal respiraţiile se fac foarte ritmic – cca. 10 până la 12 respiraţii pe minut. Dar dacă cineva este furios şi foarte agitat, are nevoie să respire de 20 pana la 30 de ori pe minut. Aşa că este foarte mult adevăr ascuns în proverbul care spune că faptele bune şi virtuţile prelungesc viaţa, pe când faptele rele sau viciile scurtează durata vieţii omului.

Gândiţi-vă: chiar dacă obţineţi merite, dar nu duceţi o viaţă bună, etică, nu aţi atins nimic. Încercaţi să trăiţi după poruncile Maestrului, doar atunci pot cuvintele voastre să aibă importanţă pentru prietenii voştri. Voi nu puteţi să propovăduiţi castitatea având dorinţe opuse ei în inima voastră şi având pofte trupeşti în ochii voştri. Voi nu puteţi să-i păcăliţi tot timpul pe oameni, căci mai devreme sau mai târziu adevărul iese la lumină. Cei ce vă aud, nu vor mai avea încredere orbească în voi şi nu vă vor mai crede cuvintele. Scuzaţi-mă dacă întreb, de ce comunităţile şi cei ce predică , deseori cad în defaimă. Este din cauză că ei înşişi nu trăiesc după ceea ce propovăduiesc.

Un om îndumnezeit are o minte cinstită şi o inimă cinstită. El este şi în interior, şi în exterior un izvor perfect de linişte. Faptele sale sunt corecte, deschise şi fără de cusur. Adevărul vine din adâncul inimii lui. Ascultătorii ascultă cu nesaţ şi se simt alinaţi, căci ceea ce el spune, are acţiunea de a alina datorită gândurilor pline de iubire şi curate care-l pătrund, încât fiecare om poate să simtă  acest lucru. Din cauza inimii lui pure, el stă singur ca şi un turn puternic. Lord Tennyson, un mare poet, i-a spus următoarele cuvinte lui Sir Galahad, un cavaler al Mesei rotunde, punându-i următoarele cuvinte în gură:

“Puterea mea este egală cu puterea a 10 oameni, căci inima mea este pură.“

Se spune că omul vorbeşte din ceea ce se revarsă în surplus din inima lui. Dacă însă cineva e egoist şi e rău, atunci el taie propriul său copac al vieţii cu toporul său, copac pe care el stă îngâmfat.Fiecărui om îi e frică de el şi el este o oroare pentru oricare om. Oamenii evită să-l vadă şi îl privesc ca pe un nefericit. Un om cinstit în schimb, are grijă ca să-şi îndepărteze slăbiciunile prin autoanaliză. Soami Shiv Dazal Singh Ji ne sfătuieşte să ne dăm seama pe rând de greşelile noastre şi una după alta să le îndepărtăm.

Toţi Sfinţii au spus acelaşi lucru:

Lubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi,
Tratează-i pe alţii aşa cum doreşti să fii tratat şi tu.

Întreaga filosofie a religiei se bazează pe aceste două principii de bază. Dacă ne însuşim aceste două reguli de aur, viaţa noastră se va schimba cu siguranţă. Omul care nu are nicio scânteie de milă şi niciun pic de omenie în el, nu merită să fie numit om şi nu poate să-L recunoască pe Dumnezeu. Dra cel ce-şi tratează cu iubire duşmanii, îi va dezarma cât ai clipi. Încercaţi cât de mult posibil ca să nu răniţi pe nimeni. Fiţi buni cu toţii şi veţi fi în pace cu voi înşivă – un centru al iubirii şi căldurii, ce radiază din noi. Rugăciunile celor cărora le-aţi făcut bine vă vor ajuta. Gândurile bune ale celorlalţi vă vor înconjura ca o binecuvântare. Deja gândul de a face o faptă bună vă va influenţa prima dată pe voi, iar apoi vor atrage toate vibraţiile bune din atmosferă, Am scris acum pe scurt “ Panch Shila “, cele cinci adevăruri de bază, asupra cărora noi putem să construim minunata clădire a spiritualităţii. Acestea sunt:

• a nu răni în gânduri, cuvinte şi fapte;
• adevărul,
• puritatea,
• iubire pentru toţi – ură faţă de nimeni, indiferent de starea socială, starea financiară şi educaţie,
• serviciul dezinteresat – fizic şi financiar- participarea benevolă la bucuriile sau la grijile altora.

Maestrul viu despică nodul gordian al iniţiatului. Elevul Maestrului încetează să mai păcătuiască.

Cel ce urmează cele spuse mai sus îşi va îmbogăţi viaţa aici şi dincolo. Îşi va controla mintea şi simţurile orientate în exterior prin a veni în contact cu Cuvântul viu al Lui Dumnezeu, prin intermediul unui Maestru Sfânt.