1967-10-18, Delhi, Sawan Ashram
Talk available as mp3 (5Mb, duration 16:06) at audio.sant-kirpal-singh.org

Nu faceţi niciodată rău nimănui. Noi facem rău altora gândind rău de ei. Noi protestăm: noi nu cauzăm o pagubă gândind rău despre altul. Asta este fals, căci gândurile au o mare putere. Când voi gândiţi rău de alţii asta îl atinge ca un fir telegrafic. Chiar când nu vorbiţi, este suficient să gândiţi ca să se producă o radiaţie.

Odată, Akbar, un mare împărat al Iudiei a fost prevenit de ministrul său că să aibă grijă de gânduri căci ele au o mare putere. Împăratul l-a întrebat de unde ştie aceasta şi acesta răspunde: "Veniţi afară majestate şi vă voi da un exemplu concret." Ieşiră   şi văzură îndreptându-se spre ei un om care era la o oarecare distanţă.

Ministrul spuse: "Gândiţi-vă la ceva legat de acest om şi când va fi lângă măria voastră, întrebaţi-l ce idee i-a străbătut mintea în acest moment. Nu aveţi decât să priviţi şi să vedeţi.

Împăratul se gândi că acest om ar trebui să fie omorât. Când omul a fost  aproape de el, împăratul întrebă: "Când m-aţi văzut, ce v-a trecut prin minte?"

Omul răspunse: "Împărăţia voastră să mă scuze, dar m-am gândit că trbuie să vă bat şi să vă sparg capul."

Aşadar gândurile au o mare putere. Dacă gândiţi ceva rău de alţii, vor exista consecinţe. Fiţi atent la ce spuneţi. Dacă voi vorbiţi rău de cineva şi îi ziceţi “dumneata eşti un idiot", sau ceva asemănător, sau dacă un om vă jigneşte şi voi răspundeţi pe acelaşi ton, ce se va întâmpla? Va fi o explozie.

Un om vă jigneşte odată, de două ori şi se termină cu o luptă. Rădăcina vorbelor este gândul. Un om se exprimă după bogăţia inimii sale. Ceea ce se află în inimă ia forma cuvintelor şi cuvintele conduc la ceartă.

Nu loviţi în altul, oricare i-ar fi gândurile, vorbele sau faptele. Chiar în locuri religioase, când doisprezece oameni muncesc împreună, ei ajung să gândească rău unii de alţii în sensul că gândurile radiază şi acţionează asupra minţii altuia. Înţelegeţi aceasta?

Inima este Tronul lui Dumnezeu, Corpul este Templul lui Dumnezeu. Dacă voi murdăriţi tronul pe care Dumnezeu se aşează, ce va fi? Binecuvântate sunt inimile pure care îl vor vedea pe Dumnezeu. Puritatea voastră în principal - a nu cauza o pagubă nimănui cu gândul, cu vorba sau cu faptele. Oriunde sunteţi, chiar în Ashram, un gând rău se răspândeşte urgent. Este ca o plagă, ca o infecţie. Un şobolan purtător de ciumă va contamina tot ce va atinge.

Iată o condiţie foarte strictă: Nu fiţi ucenicii benevoli ai 'Departamentului de Justiţie al Lui Dumnezeu. Nu luaţi legea în mâinile voastre. Dacă gândiţi bine de alţii, radiaţiile vor fi bune. Dacă purificaţi mintea voastră, purificaţi şi mintea altora. Dacă gândim rău de alţii, noi murdărim propriul nostru templu Dumnezeiesc şi pe cel al altora. În exterior noi suntem curaţi, dar în interior inima noastră este murdară. Noi suntem murdari prin gândurile rele pe care le avem despre alţii. Noi suntem cu toţi rotiţele aceleaşi maşini. Dacă cea mai mică rotiţă s-a distrus, maşina se opreşte din funcţiune. Iată de ce se spune: "Reformatorii sunt ceruţi, nu cei ce îi reformează pe alţii ci de ei înşişi". Caritatea începe cu noi înşine. Trebuie mai întâi să ne reformăm noi înşine. Exemplul este mai bun decât un precept . Dacă gândiţi ceva de altul, să fie doar un gând bun. Acesta este subiectul de astăzi: Nu gândiţi de rău, nu faceţi rău nici cu vorba, nici cu gândul, nici cu fapta. De ce? Pentru că toţi suntem fraţi şi surori întru Hristos. Dumnezeu este prezent în inimile tuturor. Corpul nostru este templul lui Dumnezeu. Dacă noi gândim rău, atunci ne murdărim mai întâi templul nostru apoi pe al celorlalţi.

Noi trebuie să gândim: "Pacea fie peste lume, la voinţa ta, o, Doamne!" cum zicea Guru Nanak în rugăciunea Sa. Cum să fie lumea fericită dacă noi calomniem pe oricine.

Astfel, primul lucru este să nu gândim, să nu vorbim şi să nu ascultăm rău de alţii.

Dacă vi se întâmplă să aflaţi un secret, el vă aparţine, să-l păstraţi şi să încercaţi să vorbiţi confidenţial cu cel interesat în folosul său. Dar să nu încercăm să-l reformăm pe celălalt. Noi trebuie mai întâi să ne reformăm pe noi înşine.

Dacă noi avem simpatie pentru aproapele nostru, atunci noi îi vom spune în particular că noi credem că el face ceva greşit. Atunci el va fi dispus să ne asculte. Dacă noi spunem unui om orb: "O, orbule!" el se va simţi jignit. Dar dacă spuneţi: "Dragul meu, când ţi-ai pierdut vederea?" voi vă veţi atinge scopul.

Există mai multe moduri de exprimare. A vorbi este o artă. Cuvintele pot produce un efect blând sau apăsător, pot înflăcăra. De aceea trebuie să ne ferim să gândim ceva rău despre alţii în inima noastră, în mintea noastră, sau să le facem rău prin vorbe sau acţiuni.

Nu este greu să-L întâlnim pe Dumnezeu, dar este dificil să fii om. Omul se formează. Dumnezeu caută un om care să fie om. Când veţi fi pregătiţi, Dumnezeu va veni şi vă va încredinţa o misiune.

Îmi amintesc că atunci când am mers la Londra prima dată, doi copii de 7 sau 8 ani au primit iniţierea sunetului. I-am întrebat "Ce vreţi voi?" "Noi vrem să devenim Maeştri." "Foarte bine" am răspuns, "Voi aţi fost puşi pe Cale, evoluaţi, progresaţi şi veţi putea fi aleşi ca Maeştri."

Dumnezeu este mereu în căutarea unui om care să fie om, pentru ca munca să fie îndeplinită. Nu este nevoie să ne rugăm pentru acest scop, Dumnezeu este cel ce va alege pe cel apt pentru această sarcină. A-ţi face publicitate sau a fi avid să obţii acest privilegiu nu depinde de tine. Este o misiune încredinţată de Dumnezeu. De aceea am spus copiilor "Voi aţi fost puşi pe Cale, avansaţi şi veţi putea fi aleşi ca Maeştri."

Apoi fiecare trebuie să tindă spre perfecţiune. Nu contează păcatul. Fiecare sfânt are trecutul său, şi fiecare păcătos are viitorul său. Unde începe el?

De noi înşine depinde, dar începe cu: a nu mai avea gânduri rele. Un om se exprimă după ce are în inimă şi dacă are răutate, o va exprima prin gânduri şi vorbe.

Iată care este prima şi cea mai importantă învăţătură a Maeştrilor. Noi trebuie să examinăm şi să vedem cum suntem şi unde suntem. Cum putem spera să ajungem Maestru dacă atâtea impurităţi ne apasă.

Puritatea spiritului este esenţială.

Să nu ne murdărim cu gânduri rele.

Trebuie să ne rugăm pentru a fi iertaţi. Apoi trebuie să iertăm şi să uităm. În general noi nu uităm. Noi zicem, "O asta îmi este indiferent" dar otrava continuă să vadă spiritul nostru şi mai devreme sau mai târziu produce un efect. Deci, dacă cineva răneşte sentimentele voastre în vorbe sau acţiuni, iertaţi. Iertarea este singura apă curată care spală orice impurităţi.

Dreptatea nu o poate face. Dacă doriţi dreptate, va exista o reacţie. Sungură iertarea şterge totul.

Iertaţi şi uitaţi, acesta este drumul spre spiritualitate.

Un om a mers odată să-l găsească pe Buddha, şi începepuse să-L insulte. Şi făcu asta una, două, trei ore, până se făcu noapte. Când noaptea căzu, el vru să plece. Atunci Buddha îi zise:

"Ei bine, dragă prietene, spune-mi simplu un lucru."

"Ce să-ţi spun?"

"Dacă cineva aduce un cadou la un om, iar acesta nu-l primeşte, la cine rămânde cadoul?"

"La persoana care aduce cadoul, se înţelege."

"Bine", a spus Buddha, "Cadoul pe care mi l-ai adus, refuz să-l primesc."

Aceste lucruri trebuie să fie dezvoltate în voi şi să devină reguli de viaţă. Dacă veţi conforma viaţa voastră la gândurile voastre şi radiaţia voastră se va schimba. Nu  este o chestiune de atitudine sau de a face ca alţii ci este un mod de viaţă.

Maeştri spun: "Eu sunt servitorul celor care trăiesc după cum spun şi ei sunt stăpânii mei. Eu îi voi servi cum voi putea mai bine." Cu adevărat, fiul care-şi ascultă tatăl şi face ceea ce tatăl doreşte, este foarte iubit.

Nu este vorba de o afecţiune manifestată în vorbe, sau printr-o atitudine înşelătoare, căci spiritul transmite radiaţii. Maestrul cunoaşte spiritul, nu ceea ce este în exterior.

Aceste lucruri nu sunt explicate în discursuri publice. Convorbirile acestea de la inimă la inimă vă relevă adevăruri.

Secretul succesului este de a vă păstra spiritul pur.