Cunoştinţa spirituală este o ştiinţă regulară. Precum doi şi cu doi fac în mod clar patru,tot aşa este şi cunoştinţa spirituală clară şi limpede şi nu lasă loc pentru modificări.

Sant Kirpal Singh

From the book "Morning Talks", written by Sant Kirpal Singh

1967-10-26, Delhi, Sawan Ashram
Talk available asmp3 at audio.sant-kirpal-singh.org

 

Dragostea este înnăscută în sufletele noastre. Dumnezeu este dragoste şi sufletul nostru este din aceeaşi esenţă cu aceea a Lui Dumnezeu. Dragostea cunoaşte ataşament către cineva. Noi suntem fiinţe conştiente, sufletele noastre sunt entităţi conştiente. Sufletul nostru ar trebui să fie ataşat Sufletului Suprem, care este Conştiinţa Atotputernică. Dar în realitate el este ataşat de lume. Iată de ce revenim iar şi iar. Sufletul nostru ar trebui să fie ataşat de Dumnezeu, sau de Dumnezeu-în-om. Dacă sufletul nostru este ataşat de El, rezultatul va fi că oriunde ar merge El, am merge cu El.El nu vrea să se reîntoarcă pe pământ, atunci de ce ne-am întoarce noi? Deci, ce este dragostea? Dragostea este atributul sufletului. Este deja impregnată, înnăscută în sufletul nostru. Ea cere totdeauna ataşament şi este dădătoare de viaţă pentru oameni.Aşa precum apa dă viaţă peştelui.

Dacă un peşte este scos din apă, el moare pur şi simplu. Mai există de asemenea un soi de plantă care creşte în apă.Cu cât mai multă apă îi daţi, cu atât mai mult creşte. La fel şi  sufletele care sunt dotate cu dragoste pentru Dumnezeu, normal că se vor bucura de El, ca şi de apa care este dădătoare de viaţă. Este apa vieţii pentru suflet. Un om care este cu adevărat detaşat de lume, nu mai este afectat de aceasta. Renunţarea de fapt, constă cu adevărat în faptul că noi nu suntem legaţi de lume, de nimic din afară. Un om care are dragoste în el, dragoste către Dumnezeu, este atât de ataşat de Dumnezeu, încât orice alt lucru nu-i rămâne în mintea sa, el nu mai este atras de nimic. De exemplu, chiar dacă un asemenea om ar şedea aici, ar putea şede sute de oameni în jurul lui, căci el va fi absorbit de către Maestru. Este un festin al dragostei. Dragostea cunoaşte de asemenea sacrificiul. Maeştrii spun că cei ce vor să se joace jocul iubirii, ar trebui să-şi taie capul şi să-l ofere ofrandă. Nici  chiar atunci ei nu ar menţiona ceea ce au făcut.  Dumnezeu cunoaste cel mai bine tendinţa minţii noastre, ceea ce se află în mintea noastră. Acesta este un fact pe care îl arăt.

Ce face cel care vrea să iubească?  El vrea tot timpul să-L vadă pe Maestru. El iubeşte tot ce este al Maestrului. Vorbeam doar despre un om, care a participat la o conferinţă transpacifică aici, cu câţiva ani în urmă.Era un ministru din Coreea, el a venit aici la Ashram şi a fost iniţiat. A fost aşa de intoxicat, incît a vrut să îmbrăţişeze toţi pereţii şi copacii Ashramului. El ar spune că acestea sunt foarte frumoase, foarte demne de iubit. De ce? Din cauza Maestrului, bine înteles. Dragostea înfrumuseţează totul; dar este natural. O altă dată, un bărbat a telefonat cu mine din America. "Foarte bine, ce doriţi?" întrebă Maestrul. "Eu doresc să vă aud vocea, nimic altceva. Vorbiţi-mi pur şi simplu despre ceva," mi-a răspuns. Eu am spus,”Ce doriţi? Spuneţi-mi.” „Nu, nu, eu doresc doar să vă aud vocea.” Şi el a continuat aşa cam o oră, el a dorit doar să-mi audă vocea. Ştiţi cât a trebuit să-l coste acea convorbire?Eu cred că nu mai puţin de...., o convorbire normală costă cam treizeci sau patruzeci de rupii, doar pentru câteva cuvinte. Asta înseamnă până la urmă 200,00 de dolari sau mai mult decât atât.

Dar acest lucru este normal. Dacă a primit dragoste, totul îi va plăcea. Să povestesc o întâmplare din India, despre Majnu care era îndrăgostit de Laila. Într-o zi el întâlni un câine, îi îmbrăţişă lăbuţele şi-l acoperi cu mângâieri. Oamenii l-au întrebat, „Ce faci?” "Am văzut acest câine mergând pe aleea iubitei mele Laila." Asta este dragostea, este natural.

Se spune că ochii care nu văd Maestrul, ar trebui smulşi. Urechile care nu aud vocea Celui Iubit, ar trebui să fie surde. Acel cap care se înclină la picioarele Celui Iubit, trebuie binecuvântat. Guru Nanak şi Shamez Tabrez spun că braţele care nu îmbrăţişează Maestrul, ar trebui tăiate. Iată, acestea sunt faptele iubirii. Ce vrea un îndrăgostit?  În mod normal ca să fie aproape de Maestru, de Dumnezeul din El, bine înţeles. Vrea să audă fiecare cuvânt pe care-l rosteşte Maestrul. El îl va urma cu orice preţ. “Dacă mă iubiţi, respectaţi poruncile mele. “Urmaţi aceste lucruri, ca pe o chestiune de curs, aşi spune. El care iubeşte, vrea să urmeze ceea ce Maestrul spune, dacă este în prezenţa Maestrului, sau nu. Maestrul este Cuvântul personificat. Dacă elevul este la mii de mile depărtare, el este încă sub observare, pentru că Maestrul este manifestarea Cuvântului.Câteodată Maestrul se manifestă şi fizic.Doar întâlniţi-vă cu dorinţele Iubitului. Asta este ceea ce face dragostea. Şi cât costă acest lucru? Nu costă nimic. Cere doar să aveţi întreaga voastră atenţie fixată de Iubit. Toate celelalte lucruri vor urma in mod natural.

Din nou vine întrebarea, “ Ce este dragostea? Unde este ea? Ce doreşte ea? Cum poate fi dezvoltată?” Aceasta este ceea ce am explicat ieri. Dacă iubiţi pe cineva, el este în mintea  voastră tot timpul. Dacă ţineţi pe cineva tot timpul în mintea voastră, vă veţi simţi atras de el. Dacă cineva vine la voi şi voi vorbiţi de Maestru, îl consideraţi ca pe o rudă  adevărată. Aceasta este o dovadă de dragoste.Calea cea mai practică şi competentă de a vă dezvolta, este ca doar să vă aşezaţi în câmpul de radiaţie a cuiva care se revarsă de dragoste pentru Dumnezeu şi e intoxicat de Dumnezeu. Este calea cea mai rapidă şi cea mai naturală de a fi, ceea ce spuneţi, contaminat. Veţi fi contaminaţi în compania unui Maestru, din care se revarsă dragostea pentru Dumnezeu. Şi cât costă acest lucru? Nu costă nimic. Iubitul vrea ca iubitul lui să nu se iute la oricine, să nu audă pe oricine, să nu se gândească la oricine, exceptându-l pe Iubitul lui. Aceasta este o dovadă de dragoste.  De ce un om care are o asemenea dragoste ar mai reveni în lume? El poate reveni ca un învăţător sau ca Maestru, pentru a aduce copiii Domnului înapoi la Împărăţia Divină. Dar El nu va veni niciodată ca prizonier, ca şi reacţie a trecutului, fiind ataşat lumii. Aceasta este o dovadă a iubirii şi a ceea ce ne dă ea nouă.

Atenţia voastră este divizată în atâtea sensuri. Ea seamănă cu o ţeavă plină de găuri. Dacă curge apă prin conductă, apa va curge prin fiecare gaură, picătură după picătură. Dacă închideţi toate găurile exceptând una, apa va curge mai departe. Deci dacă dragostea voastră este împărţită în atâtea lucruri, se retrage din afară şi merge doar pe o singură cale, spre Dumnezeu sau spre Dumnezeu-în-om, in mod natural ea va curge mai departe. Dragostea este înnascută deja în sufletul nostru,  dar este împărţită în atâtea lucruri. În  corp, în plăceri, în copii, în gloria şi renumele lumeşti. Dacă nu păstrăm decât o singură gaură deschisă, şi ne direcţionăm iubirea noastră acolo, in mod natural va fi detaşată de celelalte lucruri. Această modalitate va funcţiona de minune.

Toate cuvintele care vin de la Maestru vor fi încărcate cu iubirea Lui şi vor radia acea iubire. De ce vin oamenii de la mii de mile depărtare pentru a fi aici? De ce? Pentru a-L privi pe Maestru, pentru a-I asculta cuvintele. Ei ar putea avea acelasi efect şi de la mii de kilometrii depărtare, doar îndreptându-şi atenţia spre Maestru. Kabir spune că dacă  Maestrul trăieşte dincolo de ocean, voi ar trebui doar să vă îndreptaţi atenţia către El. Veţi obţine acelaşi beneficiu. Dar chiar până când o ai, nu poţi subestima experienţa din prima mână de a avea compania Maestrului. Aceasta este o dovadă de dragoste.  Dacă aceasta este dezvoltată în corp, in mod natural totul o să îşi urmeze cursul.

Când asemenea personalităţi vin în lume, lumea este inundată de iubire pentru că prin contaminarea cu iubire, prin radiaţie, obţineţi acelaşi lucru. Când şedeţi lângă banchizele  de gheaţă, în mod normal răciţi.Dacă şedeţi lângă foc, veţi avea căldură. Deci, dacă şedeţi lăngă cineva care are iubire şi fericire pentru Dumnezeu în el, in mod natural vă veţi contamina de la ei. Dacă vă apropiaţi de un om colorat în culoarea plăcerilor, îi dispreţuieşte pe alţii, face represalii şi atât de multe alte lucruri, veţi avea căldură, nu frig.

Iată de ce s-a vorbit atât de compania Sfinţilor şi a fost atât de apreciata de ei.Atunci când  şedeţi în societatea cuiva, acea societate are acelaşi efect de radiaţii.

Dumnezeu este dragoste, sufletul nostru este dragoste, drumul înapoi spre Dumnezeu trece de asemenea prin dragoste. La ce serveşte citirea Scripturilor sau practicarea unui ritual sau al altuia? Să aveţi posibilitatea să vă îndreptaţi atenţia către Dumnezeu. Dragostea voastră care este atât de împrăştiată în atâtea locuri, ar trebui ăa conveargă spre un singur scop. Dacă nu este acesta rezultatul, atunci toate ispăşelile voastre exterioare nu poartă fructe. A vorbi despre dragoste este un lucru, iar a avea dragoste în suflet este altceva. V-am spus eu ieri deja, că este o chestiune de inimă, nu de cap. Capul este pentru a înţelege, dar noi trebuie să dezvoltăm dragoste. Deci voi nu puteţi să Îl atingeţi pe Dumnezeu decât prin dragoste. Această dragoste este dezvoltată precum v-am explicat deja ieri şi am continuat azi. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie sa vedem dacă le avem în sufletul nostru, dezvoltate în noi înşine. Doar prin atingerea câtorva obiecte, prin mersul la anumite locuri, sau doar prin cântat şi una şi alta, nu se va produce această dezvoltare. Priviţi în voi înşivă şi vedeşi câtă dragoste pentru Dumnezeu aveţi.

Când vă gândiţi la Dumnezeu sau la Dumnezeu-în-om, în mod ormal voi veţi dezvolta  în voi aceste calităţi care-l personifică? Ascultatul Principiului Sunetului lui Dumnezeu seamănă cu tăierea grâului şi pusul lui într-un loc, pentru a avea toate grăunţele.  Acel loc va fi plin de boabe. Când vedeţi Lumina Lui Dumnenzeu sau ascultati Vocea Lui Dumnezeu (Principiul Sunetului) toate virtuţiile vin să locuiască în voi. Voi veţi câştiga toate virtuţiile doar când veniţi în contact cu Sunetul sau Lumina Lui Dumnezeu. Aceste lucruri decurg natural. În acest domeniu noi avem lipsuri, ne luăm prea puţin timp. Noi  acordăm mai mult timp lucrurilor exterioare. Mai întâi trebuie să avem conştiinţa de Dumnezeu, prima dată personal, apoi universal. Noi ne îngrijim mai mult de culte şi de rituri exterioare, decât de dragostea pentru Dumnezeu. Aceasta este degradare. Binecuvântate sunt doar ritualurile care ne dezvoltă dragostea pentru Dumnezeu. Sunt acţiuni bune bineînţeles şi vor avea reacţii bune, dar nu în Dumnezeu.

Rămâneţi în ţara voastră, în şcoala voastră de gândire, nu este nicio diferenţă. Diferenţa constă în măsura în care-l iubiţi pe Dumnezeu. Acele ritualuri, acele ispăşiri care v-au ajutat să dezvoltaţi dragoste pentru Dumnezeu, sunt binecuvântate. Compania Sfinţilor este cea mai dorită. Compania persoanelor bune va dezvolta în mod natural bunătate în voi. Compania oamenilor de spiritualitate va dezvolta spiritualitatea în voi. Iată de ce se spune ca pe un om îl cunoşti după cei pe care îi frecventează. Aceasta este o dovadă a dragostei. Cu cât vă veţi dezvolta mai mult pe această cale, cu atât veţi fi mai binecuvântaţi, cu atâta faceţi uz mai bun din viaţa voastră. În caz contrar veţi merge pe drumul care vă va aduce iar şi iar pe această lume. Binecuvântat este omul care se întâlneşte cu un Maestru, care seamănă grăunţele Naamului în voi. Odată, sămânţa Naamului nu mai poate fi distrusă. Dacă veniţi în contact constant  cu Naam, veţi avea dragoste de Dumnezeu. Veţi fi detaşaţi de lume.Chiar şi omul care de abea a fost iniţiat, are sămânţa Naamului în el. A primit un capital de început. Dacă nu a dezvoltat-o în viaţa lui, a uitat de ea, el va trebui sa se întoarcă, dar nu sub nivelul unui om, căci doar în corpul uman poate să înflorească acea sămânţă. Care este deci folosul venirii înapoi, ca şi om? De ce nu folosim mai mult timp şi nu dezvoltăm acel lucru pe care l-am primit deja. Voi puteţi dezvolta mai multă dragoste de Dumnezeu sau de Dumnezeu –în –om urmându-I instrucţuinile Sale. Atunci nu veţi mai veni înapoi. Cu cât avansaţi mai mult în viaţa pământească, cu atât va fi mai ridicat nivelul la care veţi merge după aceea.

Vă rog, consacraţi mai mult timp practicilor spirituale. Dezvoltaţi-vă dragostea pentru Dumnezeu în voi.Veţi fi binecuvântaţi. Veţi da cea mai bună folosinţă vieţii voastre.

Am acumulat oceane de cuvinte şi discuţii, dar câte grăunţe de acţiune? O uncie de practică este mai bună decât tone de teorie. Deci – “ Se doresc reformatori, nu aceia care îi reformează pe ceilalţi, ci pe ei înşişi.” Un exemplu este mai bun decât un precept. Iată ce este necesar. Noi practicăm ritualuri exterioare şi pierdem din vedere scopul pentru care au fost creaţi. Oamenii îşi vor sacrifica viaţa pentru aceste practici dar vor uita de Dumnezeu, pentru care au fost creaţi. Sincer vorbind este o degradare. Religia cea mai înaltă este dezvoltarea iubirii pentru Dumnezeu şi conştienţa divinităţii, aşi putea spune, de a ne pune în Sfânta Sa Prezenţă. El este peste tot; Unde nu este El? Noi îl avem prezent în noi înşine. Singura problemă care a rămas, este să deschidem ochiul nostru pentru a-L vedea. Acest ochi îl poate deschide Maestrul. El vă dă contactul cu Puterea Lui Dumnezeu în exprimare: Lumina şi Principiul Sunetului. Cu cât veţi consacra mai mult timp acestui lucru, cu atât virtuţiile se impregnează în voi. Verificaţi doar unde vă găsiţi acum .