Cunoştinţa spirituală este o ştiinţă regulară. Precum doi şi cu doi fac în mod clar patru,tot aşa este şi cunoştinţa spirituală clară şi limpede şi nu lasă loc pentru modificări.

Sant Kirpal Singh

Extras dintr-o prelegere a Lui Sant Kirpal Singh în Sawan Ashram, Delhi

Materia se schimbă. Corpul şi lumea, care sunt compuse din materie se schimbă de asemenea. Dacă două lucruri sunt supuse unei schimbări relative, atunci nu percepem prea bine schimbarea. Am încercat deseori să explic acest fenomen printr-un exemplu : să presupunem că o barcă se mişcă pe un râu cu viteza cu care curge curentul apei. Pasagerul din barcă are impresia că nu barca se mişcă. Dar dacă cineva se află pe malul râului, poate vedea clar că atât barca cât şi apa se mişcă cu aceeaşi viteză.

Cu alte cuvinte : din pură compasiune, un suflet treaz ne îndreaptă atenţia către starea noastră tristă. Întrucât suntem prizonieri în enormul labirint al materiei, nu dăm nicio atenţie chemării Lui ce sună atât de clar. Noi considerăm că acest corp fizic este realitatea şi gândim că vom rămâne pentru totdeauna în lume. Însă toate marile suflete ne fac clar faptul că lumea este trecătoare, în timp ce sufletul este ceva etern – adevărat, veşnic şi nesupus transformării.

Se face aluzie în eposul Mahabharta, în care regelui Yudhishtra i s-a pus odată o întrebare de către Yaksha : ”Care este cel mai uimitor lucru în lume? ” Regele a răspuns: ”În fiecare zi vedem oamenii din jurul nostru murind. Cei apropiaţi şi cei dragi duc trupul mort la crematoriu sau la mormânt şi incinerează aprinzând cu propriile lor mâini. Şi totuşi oamenii gândesc că ei nu vor muri niciodată. ” Este ciudat – ce ironie! Cu toţii: cu şcoală sau fără, bogaţi sau săraci, sus puşi pe scara socială sau de jos, suferă de aceeaşi iluzie.

Ce ne învaţă Sfinţii? Învăţaţi cum trebuie să vă ridicaţi deasupra tabernaclului de carne, atunci veţi fi în stare să vedeţi totul în perspectiva corectă. Atunci recunoaşteţi panorama mereu schimbătoare a vieţii şi înţelegeţi adevărul, care este scris în Scripturi: Schimbătoare este lumea, dar sufletul este etern. Toate sufletele măreţe ce au venit în această lume din timp în timp, şi-au dat oboseala să ne îndrepte atenţia înspre aceste adevăruri. Indiferent că s-au exprimat prin Mantrele din Vede în sanskrită, sau vorbeau persana sau araba – esenţa învăţăturilor lor a fost totdeauna aceeaşi: lumea nu este locul în care să stăm permanent.

Swamiji a subliniat că în realitate suntem spirit îmbrăcat în corp. Acesta(corpul) este primul nostru companion când venim în lume. Toate relaţiile noastre pământeşti se datorează venirii acestui corp. În momentul morţii, această formă din lut este părăsită şi toate bunurile lumeşti încetează să aibe orice importanţă. Acum spuneţi cine este adevăratul vostru prieten dintre toţi? Sfinţii au dat următorul răspuns:

Adevăraţii noştri prieteni sunt cei,
În a căror companie dezvoltăm adevărata înţelegere.

Priveliştea lor ar trebui să ne înlăture vălul ignoranţei care e deasupra noastră. Noi tratăm irealul ca fiind real. Aceasta se numeşte ignoranţă. Dar când întâlnim un suflet luminat, el înlătură vălul întunericului şi prin urmare ne face posibil să facem diferenţa între real şi ireal. Asemenea persoane sunt potrivite a fi numite companioni adevăraţi. Ele sunt foarte, foarte rare, dar lumea nu e niciodată fără ele. Precum corpul fizic nu ne însoţeşte, noi avem nevoie de cineva care dăinuieşte cu noi tot timpul – şi aici şi în lumea cealaltă. Cine poate fi o asemenea persoană? Evident doar Dumnezeu. El este sufletul sufletului nostru. El e principiul nostru de viaţă. Noi trăim, ne mişcăm şi existăm în El. Altfel decât Dumnezeu, asemenea persoane în care El se manifestă, sunt prietenii noştri eterni. Ei sunt cu adevărat un pol uman, în care lucrează Puterea Lui Dumnezeu.

Marele profesor subliniază că noi ar trebui să întrerupem legăturile pământeşti şi să căutăm prietenia eternă a unor suflete iluminate. Prietenii şi rudeniile nu stau cu noi în toate vicisitudinile vieţii. Unii dintre ei ne părăsesc la sărăcie şi nevoi, alţii la boli îndelungate şi suferinţe, iar alţii în timpuri grele şi în nenoroc. În cel mai bun caz unii dintre ei pot să vă ajute la incinerare sau înmormântare, asta e tot. Chiar şi cei mai sinceri privesc ca şi spectatori muţi când cineva se zbate ca să trăiască, dar la sfârşit pierde lupta împotriva morţii. În acest sens trebuie să căutaţi conducerea spirituală a cuiva care poate să vă releve misteriile lumii de dincolo şi să vă dea experienţa din afara corpului, pe care în mod normal o avem în timpul morţii. Pe mai departe el ar trebui să rămână cu noi şi când suntem scuturaţi din acest înveliş pământesc(corpul). Aceasta este definiţia unui Sfânt adevărat. Din păcate trebuie să spunem că această denumire este utilizată în prezent  pentru cei ce doar vor să etaleze ceva exterior şi să predice din Scripturi.

Noi împărţim toată dragostea noastră în lume şi în ceea ce este în lume – soţie şi copii, prieteni şi relaţii, bogăţii şi posesiuni. Toate aceste obiecte lumeşti sunt supuse morţii şi decăderii. Ele ne trădează mai devreme sau mai târziu.

Ar trebui să ne protejăm împotriva acestei mari iluzii. Nici unul nu este însoţitorul nostru cel mai important în această lume. Toată lumea trebuie să ne părăsească în decursul timpului.

Această lebădă(sufletul) va pleca singură.

Iată o întrebare care se pune ca să ştim ce am făcut pentru a ne pregăti de ultima noastră călătorie. Acesta este un subiect care se află înaintea tuturor ordinelor sociale şi religiilor. Căutaţi asocierea cu un suflet evoluat care e o fiinţă umană ca şi noi, dar a atins Divinitatea. Puteţi să-l numiţi cum vreţi voi. Numiţi-l un om de intuiţie, care poate să deschidă ochiul vostru interior.

Marile suflete au îndemnat să ne îndreptăm atenţia mereu către lucrurile vitale ale vieţii. Ele s-au străduit să explice adevăruri axiomatice prin exemple:

Ştii, o prietene,
Că toată Creaţia acestei lumi e ireală.
O Nanak, totul este instabil, precum un perete de nisip.

Prin “ireal“ se înţelege ceea ce nu e etern, deci nepermanent. Indiferent ce vedem în jurul nostru, este la fel ca peretele de nisip, are o viaţă foarte scurtă. Se năruie imediat ce apa se evaporă din el. Se spune : “Lumea e doar un vis şi jocul unui jongler. “ Acest show de magie, fără realitate durează doar pentru o perioadă.

Fiecare dintre noi e ataşat de lucruri efemere ale lumii. Dumnezeu e nemuritor. L-am ignorat. Întreaga lume e supusă morţii şi decăderii. Corpul fizic e un morman de praf. Se spune : “Din praf ai fost creat şi praf devii. “ Într-o zi vom fi separaţi de învelişul muritor. Ce trebuie să facem într-o astfel de dilemă?

Noi clădim case pe fundaţii de nisip. Noi navigăm în bărci din hârtie(corpul). Trebuie să înţelegem acest lucru. Cel ce a înţeles că viaţa la nivel pământesc e de scurtă durată şi că într-o zi are să plece, acela nu ar spune minciuni, nu ar înşela pe nimeni, nu ar calomnia sau ar gândi de rău despre alţii. Dar din păcate – noi nu ne gândim niciun moment la moarte.

Acestea sunt declaraţii ale unor suflete mari, ele sunt adevărate şi în ziua de azi precum în zilele trecute. Un astru spiritual capabil să ne ofere contactul interior cu linia de salvare a vieţii se numeşte Sadhu, Sfânt, Sant sau Mahatma. Necesitatea unor asemenea Suflete de Maeştri a fost simţită în trecut şi va fi simţită întotdeauna în viitor. Ei sunt salvatorii umanităţii. Cineva care poartă culoarea Naamului, va rămâne imun la farmecul lumii exterioare. De unde ne atacă poftele lumeşti ? De la nivelul corpului şi planul simţurilor. Doar dacă transcedem conştiinţa corpului, contactăm Lumina Vieţii. Naam nu este subiectul viziunii exterioare. Nu poate fi experimentat la nivelul simţurilor. Este ştiinţa lumii de dincolo. “Elixirul Cuvântului Sfânt este prea dulce. “ Dacă beneficiezi de el, plăcerile lumeşti devin insipide şi lipsite de valoare. În asociaţie cu un suflet treaz, vei experimenta extaz spiritual al Naamului şi vei pierde toate farmecele pentru plăcerile senzuale.

Aceasta este diferenţa între un om obişnuit şi un om realizat. Ambii se achită de obligaţiile lor lumeşti în mod mai mult sau mai puţin asemănător. În timp ce unul e complet absorbit în lume, celălalt (Omul în Dumnezeu) duce o viaţă detaşată. Cel ce rămâne în neh-karma sau fără de acţiuni în faptele sale, este un suflet eliberat.

Acţiunile, fie bune sau rele, ne ţin ataşaţi. Nici întrupările(avatarii) nu sunt liberi de ciclul transmigrării : Doar prin a deveni un colaborator conştient la Planul Divin, omul se poate elibera din plasa karmei. Care este criteriul unui asemenea suflet mare ? În acest context, Guru Nanak spune : “Unul ce este în armonie cu voia Sa, o Nanak, este în întregime eliberat de ego. “

Noaptea întunecată şi înfricoşătoare se află înainte,
Fă ceva util pe parcursul zilei.

Noaptea urmează zilei. Viaţa umană e unica oportunitate la dispoziţia noastră pentru o trezie mai înaltă. Suntem total ignoranţi faţă de viaţa de după moarte. Prin urmare, trebuie să facem fân până când străluceşte soarele. Cunoaşte-te pe tine însuţi şi Suprasinele. Unul care este luminat din timpul vieţii, va fi tot aşa şi după moarte.

Un om învăţat va rămâne învăţat şi după ce îşi leapădă învelişul trecător. Un analfabet nu va deveni un expert după moarte. Mântuirea din timpul vieţii a fost totdeauna idealul cel mai înalt al tuturor Sfinţilor. Promiterea mântuirii după moarte nu are nicio valoare.

Se spune,
O Doamne, dacă Tu ne-ai da mântuirea după moarte,
Care ar fi valoarea ei atunci ? Nici una.

Viaţa umană e dată pentru un scop anume – realizarea sinelui şi a Lui Dumnezeu. Dacă noi nu facem acest lucru aici şi acum, trebuie să ne întoarcem pentru timp îndelungat. Plângând venim, plângând plecăm. Dar dacă suntem în stare să elucidăm misterul vieţii în timp ce avem acest corp, vom pleca fericiţi (din această lume).

 

 

Cookies make it easier for us to provide you with our services. With the usage of our services you permit us to use cookies.
More information Ok Decline