What can other people know of the condition of one’s heart? If the enigma of the mystery of life enters the heart, the person knows no peace until it has been solved.

Sant Kirpal Singh

Prin milostenia Maestrului dobândim Naam-ul

Extras dintr-o prelegere a Lui Sant Kirpal Singh în hindi, SSE, martie 1971

Un Maestru vorbeşte asemenea cuvinte pe care şi cei ce le-au uitat, pot să le înţeleagă la nivelul lor. El ne explică faptul că suntem fiinţe conştiente, denumite suflete, că între noi şi Dumnezeu nu există nicio diferenţă, că şi noi avem însuşirile Lui, dar în proporţii reduse.

Prin binecuvântarea Maestrului vi se va releva adevăratul sine.

Un suflet realizat poate să vă demonstreze acest lucru pentru scurt timp. Acesta este criteriul hotărâtor pentru a găsi un Maestru adevărat. Adevăratul sens al cuvântului „Guru” este: „Cel ce risipeşte întunecimea”. Ce fel de Maestru îşi doreşte inima voastră? Kabir însuşi şi-a pus această întrebare şi a răspuns în felul următor: „Doresc un asemenea Satguru, care înlătură vălul din faţa ochilor mei şi mi-L arată pe Dumnezeu”. Când închidem ochii, în mod normal vedem întuneric în interior. Cel ce este competent şi poate să înlăture această perdea a întunecimii şi poate releva principiul Luminii şi Sunetului – ambele aspecte ale Puterii Divine ce acţionează, acela poate fi numit Guru.

Unii îi învaţă pe ceilalţi practici exterioare, poate unii oameni le sunt recunoscători, dar inima lor nu va fi niciodată eliberată de sentimentul de a fi însuşi cel ce acţionează. Gândiţi-vă: „Atâta timp cât gândim că suntem cei ce acţionează, vom recolta repercursiunile pe mai departe. – Precum semeni, aşa vei recolta.” Faptele bune aduc fructe bune şi faptele rele au reacţii  neîmbucurătoare. Aşa se continuă venirea şi plecarea mai departe, căci ambele sunt – lanţurile de aur şi de fier – ambele leagă sufletul în aceeaşi măsură. Circuitul naşterilor şi morţilor se învârte mai departe, până ce ajungem colaboratori conştienţi la Planul Divin şi ştim că Dumnezeu însuşi e cel care acţionează. Boala gândului că posedăm ceva trebuie vindecată şi terminată, înainte ca să devenim liberi de cauză şi efect.

Există un antidot. „Egoul şi ataşamentul au ars prin Shabd. Un Gurmukh primeşte Lumina eternă.” Această boală poate fi înlăturată doar prin Shabd, prin legătura cu Puterea Divină ce se manifestă. Şi cine dobândeşte această realizare? Cel ce devine Gurmukh. Cine este Gurmukh? Cel ce este aproape de Guru.

Dumnezeul absolut, fără nume, fără formă, fără sunet, nu poate să-L vadă nimeni. Este o stare la care trebuie să urcăm. Când Dumnezeu s-a manifestat, a devenit Lumină şi Sunet. Când cineva vede că Lumina Lui Dumnezeu acţionează în el, că întreaga Creaţie complicată este ţinută în funcţiune de această Putere, atunci dispare eul din oameni. Cum ar putea atunci să acţioneze pe mai departe această lege a venirii şi plecării din lume? Când nu mai suntem niciodată cel ce acţionează, rămânem neafectaţi de a face ceva şi karma se încheie. Acesta este ţelul ultimativ.

Lord Shiva a spus odată: „O Doamne, ştiu că nu există nicio diferenţă între Tine şi mine, dar eu sunt al Tău, dar Tu nu eşti al meu.” Precum valul este o parte din ocean, însă oceanul nu este o parte din val. Aşa l-aţi cunoscut pe Domnul, atunci când vedeţi o rază de Lumină. Dar băgaţi de seamă, că raza e rază, iar soarele e soare. Lord Rama l-a întrebat pe preasupusul lui Hanuman: „Cine eşti tu?” El a răspuns: „Maharaj, atâta timp cât mă aflu în corpul fizic, sunt sclavul Tău, când mă ridic deasupra corpului, Tu şi cu mine suntem una.” Asemenea întâmplări sunt scrise în Scripturi şi ele au o anumită însemnătate. Noi putem să dăm cu toţii acelaşi răspuns, dar a vedea aceasta şi a o spune este un lucru diferit, decât a citi şi a o spune. Maeştri văd prima dată ceva, iar apoi vorbesc despre ceea ce au văzut. Noi în schimb vorbim de la nivel de minte şi intelect despre ceva ce noi nu am văzut – aceasta este diferenţa. Un rege cu armata lui, cu tot tezaurul ţării şi escorta lui se numeşte domnitor; însă ce înseamnă cuvintele goale ale unui bărbat care nu are nici regat şi nici supuşi?

Concepţia „Sunt în toate, căci Dumnezeu este peste tot” este total greşită, căci noi nu am dobândit această recunoaştere cu adevărat şi nu am devenit una cu Dumnezeu. Este adevărat că suntem cu toţii Dumnezeu în miniatură, suntem cu toţii Dumnezeu în om şi Om în Dumnezeu, dar noi am uitat acest fapt, de parcă am fi în vis o altă persoană decât atunci când ne trezim. O experienţă a Adevărului putem să avem doar în corpul omenesc.

„Întreaga lume a uitat adevărata Învăţătură, nimeni nu poate merge în lumea de dincolo fără un Maestru.” Apoi urmează: ”Nu putem înţelege instrucţiunile Iubitului dincolo de această lume, fără un Satguru.” Aceasta este o lege fundamentală. Cum poate cineva care nu s-a recunoscut pe el însuşi, să-i ajute pe ceilalţi? Prin intelect, la nivelul simţurilor se pot descoperi multe lucruri, dar a ne recunoaşte pe noi înşine este total alt lucru.

Primul lucru pe care trebuie să-l învăţăm este ca să fim în compania aceluia care a atins realizarea de sine. Este un lucru foarte natural că tot ce vrem să învăţăm( iar acest lucru e valabil şi pentru domeniul fizic), trebuie să învăţăm de la cineva care a reuşit să facă acest lucru. Chiar dacă începem cu un fundal bun, totuşi avem nevoie foarte mare de conducerea pe mai departe. Dar Maestrul trebuie să fie unul adevărat, nu un aşa-numit Maestru – nu cineva care aduce ruşine asupra cuvântului Maestru.

Dacă ridicaţi în ziua de azi o piatră, găsiţi sub fiecare un „Guru”, „Sadhu” sau „Sant”. Câţi sunt însă aceia care corespund la ceea ce spun ei? Fiţi foarte atenţi în căutarea voastră. Se spune: „Atâta timp cât nu văd cu ochii mei, nu pot însumi să cred cuvintele Maestrului meu.”

Dacă cel de-al treilea ochi al nostru nu este deschis pentru a putea vedea în interior – indiferent dacă avem experienţe mai multe sau mai puţine – şi dacă nu suntem complet convinşi de faptul că există ceva în interior, cum putem atunci să avem încredere în cuvintele Maestrului?

Căutaţi pe cineva care este cu adevărt competent. Veţi găsi mulţi care vă învaţă una sau alte practici, cu care să continuaţi până când odată va veni iluminarea. Acestea sunt fapte bune, dar egoul vostru nu va fi şters, atâta timp cât nu aveţi în interior o adevărată legătură şi până nu începeţi să vedeţi.

Un adevărat Maestru este cel ce vă leagă cu Shabd,
Shabd nu se compară cu nimic,
se poate primi doar de la un Maestru adevărat,
la picioarele căruia primiţi realizarea.

Cineva L-a întrebat pe Kabir ce respect ar avea pentru Sadhuşi şi Sfinţi, căci există atâţia în lume. El a răspuns: „Toţi Sadhuşii sunt în felul lor măreţi, dar eu îmi pun capul la picioarele aceluia, care stăpâneşte măiestria Shabd-ului.” El aude Shabd, e una cu Shabd şi poate să facă şi altora legătura cu el. Şi când primeşte cineva un asemenea Maestru? „Printr-o karmă bună întâlnim Satguru-ul.” Când Dumnezeu lasă ploaia milosteniei asupra noastră, îl duce pe cel norocos la polul uman, în care El se manifestă.

Ce tip de yoga ne învaţă Satguru? „El ne face un mare servici prin faptul că ne leagă atenţia de Shabd.” El nu ne învaţă nicio practică la nivel de minte, de intelect sau de simţuri, ci ne leagă atenţia direct cu Shabd, Puterea Divină ce acţionează. Filosofiile se ocupă de teorii, în misticism însă este vorba de legătura cu realitatea – filosofia se mişcă în domeniul intelectului, misticismul însă e la nivel de suflet. De aceea spune Kabir că toţi Sadhuşii ar trebui respectaţi, dar că un om realizat în Dumnezeu merită să fie venerat.

Un om care L-a recunoscut pe Dumnezeu, vă va da recunoaşterea Lui Dumnezeu. Un rege nu va vrea niciodată ca fiul lui să lucreze ca ministru, un Maestru adevărat doreşte de la copiii Lui, ca aceştia să atingă nivelul la care se află Maestrul.

Vă place tuturor să citiţi cărţi scrise de oameni care s-au realizat înşişi, sau despre care s-a scris, dar ştiinţa adevărată va intra în inima voastră doar dacă vă este explicată de cineva, care a putut să se realizeze însuşi.

Aceia care văd, au aceeaşi înţelepciune.

Veţi vedea că intelectualii au diferite concepţii, căci la nivel de intelect trage fiecare bine înţeles propriile sale concluzii, unul spune una, altul altceva. Toate declaraţiile pe care le-au făcut Maeştrii din trecut despre Adevăr, coincid. Bineînţeles că ei folosesc limbajul şi exprimarea din timpul lor, dar esenţa este aceeaşi. Deşi tocmai în aceste scrieri este specificat faptul că Dumnezeu nu poate fi recunoscut cu ajutorul cărţilor, mulţi oameni îşi petrec întreaga lor viaţă cu căutatul în cărţi. Ar trebui să înţelegem cu adevărat ceea ce citim. Toţi Maeştrii au făcut referire la faptul că Dumnezeu nu locuieşte în templele din piatră. Noi înşine am construit aceste clădiri – potrivit propriei noastre imagini. Turnul bisericii are forma nasului omenesc, Marabh(nişa pentru rugăciuni) din moschee are forma frunţii, iar cupola templului hindus are forma capului. În aceste locuri sfinte se păstrează două simboluri – se aprinde o lumină şi putem auzi clopote sau alt sunet. Dar „El, cel ce a creat această casă (corpul omenesc), a dat cheile Maestrului.” Când această casă a fost creată în pântecele mamei, acolo nu a existat nicio maşină care să o fi creat, a fost formată prin mâna Domnului şi El s-a mutat în această casă. În acest templu al Domnului – corpul omenesc – licăreşte Lumina Adevărului. Deşi noi respectăm templele exterioare, care sunt făcute ca oamenii să se adune acolo şi să cânte slava Lui Dumnezeu, ar trebui totuşi să aprindem în interiorul nostru Lumina.

Mulţi fakiri musulmani (Sfinţi musulmani) au spus foarte deschis că doar pentru acei al căror ochi nu e deschis, este necesară moscheea construită din cărămidă şi mortar. Pentru sufletele realizate, care îşi au simţurile total sub control, acest corp fizic este adevărata moschee. Ei au mai spus că nimeni nu ar trebui să spună că Kaaba ar fi mai bună decât un templu. În Kaaba se păstrează „Hajar-ud-Aswad” (piatra neagră )a lui Hazrat Ibrahim ca şi piatră comemorativă, care e sărutată cu multă veneraţie. Însă asemenea imitaţii sau locuri de comemorare sunt păstrate în locuri sfinte în amintirea Domnului. Fakirii mai spun că locul unde este relevat Dumnezeu, este cel mai bun loc pentru a-L venera.

Ascultaţi acum cu atenţie imnul lui Guru Amar Das Ji Sahib: Totul se află în interiorul acestei case, nimic nu e în afară, cu binecuvântarea Maestrului se va deschide poarta interioară. Noi trăim în acest corp, care e casa sufletului. În afara acestuia am construit case pentru această casă. El spune: „Totul se află în interiorul acestei case, nimic nu e în exterior.” Întreaga Creaţie se află înăuntru. „Tot ce e Brahmand, e în acest corp, cel ce caută, va găsi.”  Macrocosmosul se află în microcosmos iar cel ce caută în afara corpului nu va găsi niciodată acel lucru. „Dacă ceva se află într-un anumit loc şi voi căutaţi acel ceva într-altul, cum vreţi să-l găsiţi vre-odată?”  Kabir Sahib spune: „Veţi recunoaşte doar dacă cereţi sfatul celui care e stăpân în acest domeniu.”  Indiferent ce vreţi să învăţaţi, alăturaţi-vă celui care e un Maestru în acel domeniu. Dacă întâlniţi deci pe cineva care cunoaşte într-adevăr spiritualitatea, atunci –

Luaţi-l pe acela, care are ştiinţa, dacă El relevă în fiecare zi comoara,
Ceea ce ar fi munca a milioane de naşteri, El o face într-o secundă.

Cu câtăva atenţie din partea unui Maestru competent, vă veţi retrage de la realitatea exterioară, indiferent cât de mică ar fi experienţa, Lumina va apărea în interior. Îmi aduc aminte, că Jawaharlal Nehru a discutat odată cu mine despre această ştiinţă şi întrebarea lui a fost: „Cum poate omul să aibe o asemenea experienţă?”  Am răspuns: „Prin faptul că vi se dă o şedinţă de meditaţie.” El a întrebat: „Cât timp durează aceasta?” Eu am spus: „O jumătate de oră.” Lucrul în sine se află în noi, dar el, cel care ar trebui să vadă, se perindă în exterior şi dansează pe melodia minţii şi a simţurilor. Sufletul îl ţine (pe omul exterior), dar el însuşi este tras de colo colo.

Noi ne-am înşelat, aşa e starea noastră- ar trtebui să lăsăm simţurile să lucreze după voia noastră, căci fără atenţia noastră ele nu pot acţiona. Prin binecuvântarea Maestrului se deschide poarta, care se află între noi şi Dumnezeu. În Jap Ji-ul Lui Guru Nanak el ne explică:

„Există o realitate nerelevată, care se relevă. El este etern, Naamul, Creatorul, care pătrunde tot, fără teamă, fără duşmănie, Eternul, Nenăscutul şi Cel ce constă din El însuşi, perfect în El însuşi. Prin milostenia slugii Lui, a Maestrului, poate El să fie recunoscut.”

Ceea ce noi numim „Unicul”, este ceva foarte concret. El nu este unul, El nu este două – este doar un mod în care să ne gândim la El, căci noi suntem trecători şi folosim expresii trecătoare. Nu-L putem venera destul, dar există cuvinte care încearcă să descrie că El este Adevărul, că El este Naam, El este Cel ce acţionează, că El este Fiinţa cea mai supremă, care stă deasupra naşterilor şi a morţii. El nu a fost creat, ci există din El însuşi. Iar acest Dumnezeu îl atingem prin binecuvântarea Maeştrilor. – „Satguru Îl relevă pe Unicul”. Iar Maestrul dă o experienţă a acestui „Unic”, care este denumit şi Adevărul, căci „Unicul” corespunde dorinţei Maestrului.

Guru Amar Das a obţinut acest lucru după o căutare de mai mult de şaptezeci de ani şi din ceea ce a scris, reiese că nu a lăsat nicio practică neîncercată. Când el şi-a atins ţelul, el a spus că după ce şi-a îndeplinit toate karmele, a devenit peste măsură de obosit şi atunci a venit cadoul Satguru-ului aşa simplu. Fără o karmă bună nu putem să-L întâlnim pe Satguru, acest lucru se petrece doar prin milostenia Lui Dumnezeu. El aşteaptă la uşa pe care El însuşi o va deschide.

Odată am întâlnit un bărbat cu o anumită reputaţie spirituală, dar el nu a crezut că în interiorul omului este lumină. El a considerat că e de ajuns ca să vadă soarele în exterior şi a spus că în corp nu este doar carne, oase, sânge şi mizerie. Şi totuşi toţi Maeştri mari au explicat cu accent mare că dacă repetăm Sfântul Naam, în interiorul formei omeneşti se poate vedea o lumină cu o intensitate a milioane de sori. Se spune că Maestrul ne face stăpâna casei – precum o regină – şi ne pune la dispoziţie 10 servitoare(cele 5 simţuri materiale şi cele 5 simţuri din materie fină). Servitorii ascultă fiecare comandă, dacă stăpâna casei are controlul total în casă. Rezultatul se vede în interior, când soarele apare în deplina lui frumuseţe. Guru Nanak spune: „Soarele de la miezul nopţii a răsărit.”  Maulana Rumi spune: „Doar cel ce vede soarele de la miezul nopţii să vină şi să vorbească cu mine, în rest nu îmi risipiţi timpul meu.” Când îl vedem noi? Când ne retragem din mediul exterior, îl realizăm în acest templu al Domnului, corpul omenesc. „Prin repetarea Naam-ului străluceşte lumina a milioane de sori”.

Un Maestru nu este doar un simplu om cultivat, ci un suflet realizat – cineva care nu trăieşte însuşi în întuneric şi care poate înlătura perdeaua întunecimii de pe ochii altora. Acesta este cel mai important criteriu de a recunoaşte un Maestru.

Un om poate să fie cât de cult, un mare intelectual sau protagonist, dar totuşi să trăiască în întuneric. “Cum poate cineva care nu vede Lumina, să o arate altora?“ Deşi Lumina arde în fiecare fiinţă, ea e comparabilă cu o lampă, care e acoperită cu mai multe învelişuri, astfel încât nicio rază de lumină nu pătrunde printre învelişuri.

Sufletul este înfăşurat în multe învelişuri; dacă îndepărtăm primul înveliş, se vede o licărire de lumină. Dacă se îndepărtează al doilea înveliş, străluceşte mai multă lumină, etc. Cel ce a înlăturat toate învelişurile, va vedea Lumina Domnului strălucind în toată puterea ei, acela e un adevărat elev. Atunci el este un adevărat hindus, un sikh adevărat, un creştin adevărat, un musulman adevărat, etc.

Guru Teg Bahadur Sahib a dat un exemplu: Dacă pe un perete este gravat un model floral, el rămâne acolo indiferent dacă plouă sau dacă e soare. Noi ca suflet suntem atât de legaţi de lume şi am devenit o parte din ea, încât nu ne mai putem retrage din ea. Dar fie cum e, cineva care îşi are atenţia sub control, ne poate ajuta cu o singură privire ca să ne retragem. “Sfântul mi-a dat bogăţia.“ Această bogăţie trebuie sporită. Un bun orator poate prezenta principiile despre conducerea unei afaceri şi cum ne putem îmbogăţi, dar atâta timp cât nu ne dă măcar puţin capital la ele, cu care se poate începe, aceste informaţii sunt inutile pentru om sărac. Un Sfânt adevărat nu spune niciodată doar: “Continuaţi(cu exerciţiile) până când la sfârşit obţineţi ceva.“ Un Sfânt adevărat este cineva care dă un capital de început, cu care să putem începe. Şi cine e un asemenea Sfânt? El, cel în care s-a relevat Dumnezeu. Dumnezeu e cel care dă – şi nu forma omenească. “Prin Satguru îl voi recunoaşte pe Dumnezeu, frate.“ Se mai spune: “Fără un Satguru, nu L-a recunoscut nimeni(pe Dumnezeu).“ Sute de luni şi mii de sori în interior, dar voi nu aveţi puterea să le vedeţi.

În ciuda unei asemenea lumini strălucitoare, domneşte întunericul adânc,
fără Maestru domneşte doar întunecimea – este de înţeles,
fără de Maestru atenţia nu este sub control
şi omul nu poate primi nicio mântuire.

Maestrul este o putere mare, El este Dumnezeu-în-om sau Omul –în –Dumnezeu, El este Cuvântul personificat. “Cuvântul s-a întruchipat şi a trăit printre noi.“  Şi: “El s-a manifestat însuşi în Maestru şi împarte Shabdul.“ dacă primiţi Shabd, Îl primiţi pe Dumnezeu. Puterea Divină ce se manifestă este numită Shabd, iar Shabd care se manifestă în polul omenesc se numeşte Maestru.Gheaţa , aburul şi apa constau toate din aceeaşi substanţă. “Satguru este perfect în El însuşi.“ Satguru este acea putere care este propria ei putere perfectă în sine. Când aceeaşi putere acţionează la nivelurile mai înalte, este numită Gurudev. La nivel fizic este denumită şi Guru, Sant, Mahatma, Sadhu, etc.

Cine este competent să povestească despre Dumnezeu? “Povestiri şi întâmplări cu Dumnezeu poate să povestească doar Maestrul.“ Cele spuse despre Domnul trebuie să corespundă faptelor, doar Maestrul este în stare de acestea, căci El însuşi este Adevărul. El vorbeşte despre ceea ce vede. “Nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să Îl arate.“ El nu adaugă nimic din afară, ci ne arată ceea ce deja există în noi, este o chestie de auto-analiză. “Întâlniţi-L voi pe Satguru, începeţi întoarcerea.“ Momentan toate simţurile sunt orientate în exterior, dar prin Puterea Maestrului încep toate simţurile să se orienteze în interior.

Mai departe Guru Amar Das Ji a fost întrebat cum se pot întoarce simţurile în interior, iar el a răspuns: “Dacă întâlniţi un Satguru, începeţi întoarcerea, dar acest lucru nu se poate explica“.

Nu se poate explica în cuvinte, trebuie să ne aşezăm şi să primim experienţa. El a fost întrebat ce primeşte cineva la această întoarcere, iar el a răspuns: “Muriţi în timpul vieţii şi atunci o să aflaţi.“ În timpul morţii atenţia se retrage înapoi, se retrage de la simţuri înapoi şi se centrează în punctul dintre şi din spatele ochilor. În timp ce voi trăiţi aici în această lume, puteţi învăţa să muriţi voit şi puteţi deveni cineva care vede misterele lumii de dincolo. Învăţaţi să muriţi, ca să puteţi începe să trăiţi. Precum a spus Hristos: “Trebuie să reînviaţi.“ Şi: “Împărăţia Domnului nu vine prin gesturi externe...Împărăţia Lui Dumnezeu este în voi. “

Omul este un copac inversat, a cărui rădăcini sunt orientate în sus. Rădăcinile unui copac sunt în pământ şi ramurile în jos. Hristos le-a spus oamenilor că ei trebuie să-şi ia crucea zilnic asupra lor. Aceasta înseamnă -  în ceea ce priveşte corpul că ar trebui să murim zilnic(să ne ridicăm deasupra corpului în interior). Sfântul Paul a spus: “Eu mor zilnic.“  Fiecare din această lume îşi părăseşte corpul în momentul morţii, a muri în mod voit este o ştiinţă naturală, noi însă i-am uitat arta.“Gurmukh-ul vine şi merge voit.“ Acest lucru e valabil pentru Gurmukh, nu pentru Manmukh (cel ce e stăpânit de minte).

Naam locuieşte deja în noi, Satguru-ul perfect ne arată acest lucru.

Fiecare are comoara Naam-ului în el. Şi ce este Naam? Dumnezeu este fără de nume – Namostung Anamung – asta înseamnă mă închin în faţa Lui, a Celui fără de nume. Atunci când Absolutul, Dumnezeu Cel nemanifestat s-a relevat, a fost numit Naam. “Naam primeşte Khand şi Brahmand“ (asta înseamnă întregul univers). Şi : “Prin Naam a început să existe întreaga Creaţie.“  Aşa spune El, că în noi este bogăţia Naamului – Puterea ce controlează tot.  “O Nanak, totul se află sub controlul Naamului, printr-un destin mare îl dobândeşte omul.“

Cum putem recunoaşte Naam-ul? Când Puterea Divină absolută s-a manifestat, s-a format o rezonanţă care are două aspecte: principiul Luminii şi al Sunetului. “Dacă repetăm Naam-ul putem să vedem Lumina a milioane de sori.“ Şi: “Dumnezeu păstrează melodia numelui Său la Sadhu.“ În această melodie este Lumina şi Sunetul, voi trebuie doar să vă retrageţi în interior şi cu ajutorul unui Maestru competent veţi vedea şi auzi. Şi atâta timp cât voi nu vedeţi înşivă şi nu auziţi înşivă, nu puteţi să credeţi cu adevărat. Câţi Mahatma puteţi găsi care să vă dea această experienţă, prin a vă da ştiinţa cărţilor, un medic vă va învăţa cu ajutorul anatomiei şi al disecţiilor, un om realizat în Dumnezeu vă va demonstra trezirea sufletului prin auto-analiză. După o căutare intensivă de peste 70 de ani, Guru Amar Das a primit această realizare la picioarele lui Guru Angad Sahib.

“Elixirul nemuririi este Naamul Domnului se poate găsi în acest corp.“ Naam dă toate felurile de fericire dar trebuie să ne retragem atenţia şi să ne ridicăm deasupra simţurilor corpului. Naam-ul cu care venim în contact în interior, este de o dulceaţă savuroasă, există multă îmbătare în el. “Beţia Naam-ului, o Nanak, face să fim zi şi noapte îmbătaţi în Divinitate.“ Ea poate să aibă multe denumiri, însă este aceeaşi Putere. “O mintea mea, repetă Naam-ul unic, pe care mi L-a dat Satguru-ul meu.“ Diferitele nume date Domnului sunt doar pentru a ne aminti de El. “Venerez toate numele tale.“ El este însă apariţia întregii Lumini şi este denumit Guru, sau Sadhu, Mahatma, etc.

Gândurile aceluia care L-a atins pe Domnul, sunt ca şi pietrele preţioase. Pentru că El vorbeşte despre ceea ce a văzut, gândurile Maestrului sunt de o valoare inestimabilă. Căutătorul care Îl vrea cu adevărat pe Domnul, Îl va găsi, căci El însuşi face pregătirile pentru ca acel ce caută, să întâlnească personalitatea în care El este manifestat.

El deschide ochiul şi arată sufletului acel festin, care este dincolo de orice ataşament.

În interior are loc festinul festinelor: Festinul nestematelor. Celor cărora le este cunoscut Jap Ji Sahib, îşi vor aminti de cuvintele: “În interior este nestematul nestematelor. Ascultaţi de Învăţăturile Maeştrilor.“ Modul în care Maestrul descrie Adevărul, este foarte clar şi deschis. Există hrană pentru cei înfometaţi şi apă pentru cei însetaţi. Indiferent cine poartă dorul Lui Dumnezeu, Îl va atinge cu siguranţă.

Mulţi spun: “Îl vreau pe Dumnezeu“ dar de fapt ei ar trebui să-şi analizeze dorinţa lor şi să descopere de ce Îl vor pe Dumnezeu? Se va dovedi că de fapt în realitate ei vor sănătate pentru copiii lor, bogăţii, nume şi renume, sau că vor ca ghinionul lor să fie risipit sau îşi doresc pace în viitoarea lor viaţă şi multe altele. Fiecare are o problemă urgentă, nimeni nu-L vrea cu adevărat pe Dumnezeu singur. Cu toţii doresc ca să li se împlinească doleanţele lumeşti şi Dumnezeu le îndeplineşte dorinţele tot aşa mai departe.

Tatăl Kirpal (Cel milostiv) a hotărât: Indiferent ce îşi doreşte copilul, acel lucru să-l primească.
Guru Granth Sahib

Iar Cel ce-L vrea pe Domnul şi numai pe Domnul singur, aceluia precis că i se va îndeplini dorinţa din inimă. O asemenea dăruire îndreptată asupra unui ţel, este ideală pentru a-L recunoaşte pe Domnul.

Eu nu doresc nici Swarg (Raiul), nici Vakunt (Cerurile mai înalte), eu vreau doar să mă odihnesc la picioarele de lotus ale Maestrului meu.

Cum poate cineva să-L atingă pe Dumenezeu dacă cere fructul acestei lumi sau al lumii următoare. Cercetaţi-vă inima şi convingeţi-vă dacă într-adevăr Îl vreţi pe Domnul! Există acest dor adevărat, dar este extrem de rar.

Pentru cei ce iubesc această lume, lumea de dincolo nu există. Însă pentru cei ce duc dorul lumii de dincolo, această lume, Raiul şi nici chiar Cerurile mai înalte nu au nicio importanţă în viaţa lor. Un suflet supus tânjeşte doar după iubirea Iubitului. Doreşte să-L vadă doar pe El. Ultimele cuvinte ale Lui Guru Granth Sahib sunt: “O Dumnezeule, dă-mi Darshan-ul Tău.“ (imaginea chipului Tău). Cel ce-L vede pe Domnul în toate, este iubitul Domnului.

Cel ce se reîntoarce în adevăratul lui loc de origine, atinge întreaga fericire,
Căci el îl va recunoaşte în interior pe Brahma(Dumnezeu)
Şi va confirma măreţia Maestrului său.

Cel ce păşeşte în interior şi păşeşte în propria sa casă, primeşte hrană pentru suflet şi fericire eternă. Peregrinarea lui fără ţel ia sfârşit. Guru Amar Das Ji descria: Toate faptele la nivel de simţuri sunt precum am treiera pleava şi am încerca să obţinem un bob de grâu care nici nu există acolo. El mai spune că e ca şi când un bărbat ar fi lucrat de dimineaţă până noaptea şi nu şi-a primit plata şi merge obosit şi nefericit acasă. Toate karmele şi dharmele(acţiunile şi faptele drepte) cad în această categorie. Doar prin milostenia Domnului putem să-L recunoaştem pe Dumnezeu în interior. Aşa se dovedeşte măreţia Maestrului. Acest lucru nu-l spune din egoism, este pur şi simplu o afirmaţie care corespunde realităţii. Ei(Maeştri) nu vorbesc din mândrie, ci fac doar observaţia: “Da, noi am văzut.“ Dacă sunt întrebaţi dacă au primit ceva, ei spun: “Da, noi am primit cadoul Lui Dumnezeu.“ Cel ce devine un Gurmukh, acela va primi şi el cadoul. Dacă Domnul doreşte aşa, El va arăta Calea. Prin faptul că sufletul repetă Naam-ul, începe să strălucească în curtea Domnului. În timp ce repetă Naam-ul, ele se întorc înapoi la locul lor de origine, o Nanak, chipul lor străluceşte în libertate.

Nu are nicio importanţă cărei religii, caste sau ţări îi aparţine cineva, cel ce primeşte legătura cu Dumnezeu primeşte mântuirea. El devine ceea despre ce vorbesc cărţile, prin Puterea care este doar descrisă în ele.

O mintea mea, repetă Naam-ul, această comoară pe care a dat-o Satguru.

Pentru cine este această Învăţătură? Tot ceea ce spun Maeştri este pentru toţi oamenii şi este pentru fiecare dintre noi. De ce este aşa? Pentru că toate învăţăturile sunt echivalente cu Maestrul. Rămâneţi deci în propria voastră religie, păstraţi-vă obiceiurile, dar îndepliniţi-vă adevărata sarcină care se află încă înaintea voastră. Milionarii îşi vor lăsa milioanele, cei ce posedă o colibă din pământ vor trebui să o părăsească, acest corp nu a venit cu voi aici(din interior) şi el nici nu vă va însoţi atunci când mergeţi înapoi. Însă voi veţi lua faptele voastre cu voi.