Noi suntem cu toţii iubitii, supuşii unei puteri mai mari, mii de iubiţi, dar iubitul nostru este unul pentru noi toţi. El, cel de care ne este dor, este iubitul întregii lumi. Nu există un Dumnezeu special doar pentru musulmani, doar pentru hinduşi, doar pentru creştini, El este unicul Dumnezeu pentru toţi.

Sant Kirpal Singh

Discursul de rămas bun ţinut seara  de către Sant Kirpal Singh, în Beaumont, California, 7:30 p.m., 1 august 1955
Report of Sant Kirpal Singh's First World Tour (opens in a new window)


Doamnelor şi domnilor:

Cea mai înaltă misiune din viaţa omului este ca să se cunoască pe el însuşi şi pe Dumnezeu. Viaţa nu constă în a avea bunuri. Viaţa constă în a veni în viaţa mai înaltă, sau a veni în contact cu viaţa mai superioară sau să spunem să fim entuziasmaţi de viaţa mai superioară în interior. Suntem fiinţe conştiente şi dacă această entitate conştientă pe care o avem, vine în contact cu întreaga conştiinţă, aceasta va entuziasma cu şi mai multă conştiinţă.

Cine trăieşte? Guru Nanak dă o definiţie a aceluiaşi lucru. El spune : “Doar acela trăieşte, o Nanak, al cărui suflet a venit în contact cu întreaga conştiinţă, care este Dumnezeu. Toţi ceilalţi sunt morţi. Deşi ei fac atât de multe lucruri – ei nu sunt în viaţă conform terminologiei Sfinţilor.“

Sfinţii dau un exemplu al burdufurilor folosite pentru a sufla aer în foc. În mod similar, Nanak suflă în mod normal în foc, ca fiind ca un burduf mort, vedeţi voi. Deci, dintr-atât de mulţi oameni care trăiesc acum pe pământ, cât de mulţi sunt acolo – cu adevărat vorbind – care sunt în viaţă?

Cel mai mare obiectiv este deci doar să fim în viaţă (vii), vedeţi : să vă cunoaşteţi înşivă şi pe Dumnezeu. Se pune întrebarea : Cum să-L cunoaştem pe Dumnezeu? Ei bine, prima dată trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine. Apoi apare întrebarea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. În primul rând trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine. Până nu ne cunoaştem pe noi înşine, nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, pentru motivul că sufletul trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu – nu intelectual, nu aerul vital, nu organele de simţ, nici simţurile orientate în exterior.

Deci, până când nu ne analizăm pe noi înşine, acel sine care acum ne insuflă viaţă în corpul fizic şi îl părăseşte în momentul morţii – care este ziua marii schimbări finale – până când nu cunoaştem acel sine… nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu.

Cum stăm acum? Avem aşa cum a fost, să devenim însuşi corpul, într-atât încât nu ne putem diferenţia de el. Nu putem să ne ridicăm deasupra conştiinţei corpului în mod practic, doar intelectual. Deci, “Auto-cunoaşterea precede cunoaşterea Lui Dumnezeu.“ Şi pentru că – normal, este un subiect practic cum să ne cunoaştem pe noi înşine, apoi sinele nostru adevărat va fi capabil să-L cunoască sau să-L vadă pe Dumnezeu.

Vechii greci au spus acelaşi lucru: Gnoti seauton, ceea ce înseamnă: “Cunoaşte-te pe tine însuţi“. Guru Nanak spune de asemenea : “Atâta timp cât nu te cunoşti pe tine însuţi, această iluzie în care suntem acum în mişcare, nu poate fi dată la o parte.“ Hristos a spus de asemenea acelaşi lucru : “Cunoaşte-te pe tine însuţi.“ (Corinteni 13:5; Sf. Ioan 6:63). Kabir are de spus acelaşi lucru ca şi Guru Nanak a făcut-o.

Deci se pune întrebarea: în primul rând să ne cunoaştem pe noi înşine, apoi să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Deci a-L cunoaşte pe Dumnezeu este cea mai înaltă misiune în viaţa unui om. Acum Dumnezeu l-a creat pe om, iar omul a creat religiile sociale. Religiile sociale au fost făcute pentru ridicarea omului. Religiile sociale au fost făcute pentru om, iar omul nu a fost făcut pentru religiile sociale. Există o mare diferenţă între cele două! Vedeţi, trebuie să facem cel mai bun uz din religiile sociale pe care le avem. Şi pentru ce? Pentru a vă ajuta să pregătească terenul pentru cunoaşterea de sine şi cea a Lui Dumnezeu. Acesta este scopul final al religiilor. Partea exterioară a religiilor are multe de a face cu corpul fizic. Religia interioară contactează doar sufletul cu Dumnezeu; este unul (proces) pentru toate.Pot exista diferenţe non-esenţiale între religii, dar în esenţialul lor nu există nicio diferenţă. Toate religiile sociale au Sfintele Scripturi. În toate Sfintele Scripturi sunt înregistrări ale Maeştrilor care au venit în trecut, care arată modul în care s-au cunoscut pe ei înşişi, cum L-au cunoscut pe Dumnezeu. Experienţele pe care le-au avut cu ei înşişi şi cu Supra-sinele, acestea sunt înregistrate în Sfintele Scripturi, care sunt cu noi azi.

Deci ce spun acum Sfintele Scripturi? Că Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă. Corpul (uman) este templul Lui Dumnezeu; corpul este moscheea adevărată, corpul este biserica adevărată în care locuiţi şi voi şi Dumnezeu. Deci, până când ne cunoaştem pe noi înşine, vedeţi, prin auto-analiză, nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu.

Aceasta este o chestiune ce ţine de misterul vieţii, odată ce intră în inima unui om, acea zi e cea mai mare din viaţa lui, vă spun, pentru că va găsi soluţia într-o zi.

V-am citat întâmplarea cu Buddha, care a mers în oraş doar pentru o călătorie de plăcere. S-au făcut pregătiri la scară mare pentru a-l primi pe prinţ. Când el a trecut prin oraş, a văzut un om bătrân cu ochii înfundaţi în orbite, faţa buimăcită, trupul slab, tremurând- avea un băţ în mână, dar abea se ţinea pe picioare. Buddha a întrebat bine-înţeles : “Ce este cu el?“ I s-a spus că trupul îmbătrâneşte. Mai departe el a văzut un om care era pe moarte, luptând ca să respire. Acest lucru s-a adăugat la misterul lui : “Ce este cu el?“ I s-a spus că omul trebuie să-şi părăsească corpul – aceasta fiind soarta finală a unui om care este bătrân. Mai departe, atunci când a ieşit din oraş, a văzut patru bărbaţi care cărau trupul mort al unui om către locul de incinerare. El întreabă din nou : “Ce este cu el?“ I s-a spus: “Ei bine, noi trebuie să părăsim acest corp.“Acel mister al vieţii-ceea ce încă se mai află în corp, dar părăseşte corpul într-o bună zi şi se cheamă “moarte“ – trebuie să-l cunoaştem cât suntem în viaţă. Până ce nu cunoaştem acel ceva ce părăseşte corpul, nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Se pune întrebarea, cum putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Acesta este primul pas. Ce e necesar ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu?

Dacă vreţi să învăţaţi careva subiect, indiferent care cale doriţi să o luaţi, în mod firesc va trebui să căutaţi compania unui profesor care este adeptul acestei căi. În primul rând, când mergeţi la acel profesor, în mod firesc pentru că el e deja expert pe acea cale, el cunoaşte toate pro-urile şi contra-urile acelui subiect. Voi mergeţi la el şi el pur şi simplu vă învaţă ce să faceţi şi ce să nu faceţi.

Primul lucru pe care el ni-l spune este : “Ei bine, voi trebuie să aveţi o viaţă pură – castă, etică – pentru că viaţa etică e o trambulină către spiritualitate. Acesta este motivul pentru care toţi Sfinţii care au venit au pus accentul pe acest subiect." Ei au spus : “Ei bine, priviţi, trebuie să fiţi în stare voi înşivă ca să – L vedeţi pe Dumnezeu. Hristos a spus următoarele : “Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.“

Este acelaşi lucru pe care l-a spus şi Guru Nanak. El a spus: “Să presupunem că o parte din hainele voastre sunt mânjite de sânge. Voi spuneţi: ‘Au devenit murdare.‘ Voi le spălaţi, le curăţaţi “ El a spus : “Acei oameni care au stors sângele altora, cum ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu? “ Vedeţi? Inimile lor au devenit impure. Deci El spune : “Ce ar trebui să faceţi?“ El spune : “Ia numele Lui Dumnezeu cu o inimă curată.“ Şi El a spus : “În întreaga lume ei umblă şi spun rugăciuni, merg la biserici, temple şi altele, ei însă merg mai departe cu felul lor de a trăi pe care îl au deja.“ El spune : “Asemenea oameni sunt pe calea greşită. Ei nu pot să-L vadă pe Dumnezeu. Pentru a-L vedea pe Dumnezeu trebuie ca omul să aibă o viaţă curată. O viaţă etică este o trambulină către spiritualitate. “De exemplu dacă vreţi să aderaţi la un colegiu medical, puteţi aparţine de orice religie socială, dar calificarea de a adera la colegiul medical este ca să treceţi examinarea. Bachelor of Science (B.Sc.), licenţa în ştiinţe. Dacă cineva e calificat în acest fel, este o persoană aptă să adere la Colegiul Medicilor. Dacă merge acolo, la picioarele cui va învăţa? La ale acelora care sunt pe deplin adepţi în ştiinţa vieţii fizice şi a corpului.

În mod similar, când un om vrea să aibă acces la calea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, necesită calificarea de a avea o viaţă castă-să nu gândească rău de alţii : fii sincer şi iubeşte-i pe toţi, nu urâ pe nimeni. Când oamenii au mers la Hristos, au vrut să ştie cum trebuie să se comporte cu alţii. El a spus : “Ce v-a sfătuit profetul Moise?“ Ei au spus : “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.“ Apoi El (Hristos) a spus : “Ei bine, din cauza inimii voastre de piatră, el (Moise) a poruncit aşa.“ Ei au spus : “Deci ce ai de spus?“ El (Hristos) a spus : “Bine, atunci ce va fi cu aceia care sunt duşmanii noştri?“ El a spus : “Iubiţi-vă duşmanii.“ Aceasta este Calea Sfinţilor, vă spun eu. Predica de pe munte a Lui Hristos şi Cele opt căi ale lui Buddha şi Niyama Yama şi modul Sadachar al Maeştrilor din est, toate vorbesc de acelaşi lucru : “Iubiţi şi toate lucrurile vi se vor da.“

Guru Gobind Singh, cel de-al zecelea Guru sikh spune : “Ei bine, priviţi aici, înţelegeţi, ascultaţi-mă cu toţii. Doar cei ce iubesc, doar aceia Îl cunosc pe Dumnezeu. “Vedeţi? Acest lucru îl spune Hristos de asemenea : “Cei ce nu îşi iubesc semenii, nu pot să-L vadă pe Dumnezeu.“  “Dumnezeu e iubire “ Sufletele noastre sunt din aceeaşi esenţă ca şi cea a Lui Dumnezeu. Sufletul e de asemenea iubire. Iar calea înapoi către Dumnezeu este de asemenea iubire.

(Banda de înregistrare a acestei discuţii se termină aici.)