Discurs ţinut de Sant Kirpal Singh în noiembrie 1972, în Chicago

 

Dragi fraţi şi sore,

Sunteţi cu toţii norocoşi pentru că aţi primit corpul omenesc, cel mai înalt în toată Creaţia, care este cel mai apropiat de Dumnezeu. Cel mai înalt ţel în corpul omenesc este de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Cel mai înalt ţel al tuturor ştiinţelor este autocunoaşterea. În Upanishade suntem întrebaţi: ”Care este ştiinţa pe care o însuşim şi prin care cunoaştem tot? ” În acest fel Dumnezeu are grijă ca aceia care au cu adevărat dor şi caută acest ideal, să ajungă acolo unde pot fi puşi înapoi pe calea ce duce înapoi la Dumnezeu, care se află în voi.

Corpul este deci adevăratul templu al Domnului: Dar cel mai bun lucru este ca dacă cineva e pus pe calea către Dumnezeu, să respecte întocmai poruncile. Dar voi ştiţi că mintea este cea care strică tot. Chiar şi când ne luăm timp pentru meditaţie, avem dificultăţi care ne împiedică să medităm cum trebuie. Există câteva lucruri care sunt piedici pe calea spirituală. Ştim şi fiecare ştie – dar totuşi doresc să tratez acum şi să fac din aceasta tema discuţiei.

În primul rând ar trebui să stăm pe propriile noastre picioare: să nu depindeţi de nimeni. Un Sfânt se ruga: ”O Dumnezeule, dă-mi te rog următorul lucru: Să pot sta pe propriile picioare. Dacă e să fiu dependent de alţii, e mai bine dacă-mi iei sufletul din trup.” A depinde de alţii este o mare ruşine. Toate relele vin împreună cu acest lucru. Trebuie deci să ne câştigăm pâinea în mod cinstit. Toţi Maeştrii au făcut referire la acest lucru. Guru Nanak a spus: ”Doar cei ce îşi câştigă existenţa în mod cinstit şi împart cu ceilalţi pot să-L recunoască pe Dumnezeu!” Prin tot ceea ce nu câştigăm în mod cinstit, se va strecura necinstea în noi. Dacă vă câştigaţi banii în mod cinstit, veţi simţi o anume linişte şi pace.

Pe mai departe, tot ceea ce mâncăm şi bem are o reacţie. Dacă hrănim un câine cu mâncare vegetariană, el este foarte blând. Dacă îl hrănim cu carne, etc., el va urla şi mârâi. Trebuie deci să ne hrănim cu hrană ”Satvik” – (hrană pur vegetariană). Dar chiar dacă noi ne hrănim în acest fel, mai trebuie să fim atenţi prin ce mâini trece mâncarea: de cine este ea gătită, de cine este ea servită. Mâncarea este influenţată de mâinile care o pregătesc şi o servesc; şi toate acestea acţionează asupra aceluia care o mănâncă. Dacă mâncarea a fost câştigată în mod cinstit, iar cei ce au pregătit-o s-au aflat în amintirea plină de iubire către Dumnezeu şi au avut gânduri curate, veţi constata că primiţi pace interioară atunci când mâncaţi asemenea mâncare. Şi încă un lucru: Dacă mâncarea este pregătită în acest mod, va avea o reacţie bună – dar ce se va întâmpla dacă mâncaţi prea mult, mai mult decât e nevoie? Mâncarea digerată dă putere. Dar cea care nu e digerată? Mâncarea are deci o mare influenţă. Mâncaţi cu o îmbucătură mai puţin decât e nevoie.

Se povesteşte de o întâmplare care s-a petrecut la Profetul Mohammed. Pe vremea aceea erau patruzeci de elevi la el. Cineva le-a pus elevilor un medic la dispoziţie, pentru că dacă cineva se îmbolnăveşte, să poată fi tratat imediat. Medicul a rămas şase luni la ei, dar nimeni nu s-a îmbolnăvit. El a mers la Profetul Mohammed şi a spus: Acum am fost şase luni la voi şi nimeni nu s-a îmbolnăvit; deci nu este necesar ca să rămân aici! ” Profetul a răspuns: ”Da, ei nu vor fi bolnavi atâta timp cât fac ceea ce le spun şi anume: ‚Să aveţi un caracter bun, gânduri curate, lucraţi din greu şi mâncaţi cu o îmbucătură mai puţin decât e necesar! Tu poţi să pleci liniştit!‚” Noi ar trebui să ne câştigăm existenţa noastră în mod cinstit. Nu ar trebui ca să-i exploatăm până la sânge pe alţii. Acesta este primul pas. Ce vă aparţine vouă, este al vostru; ceea ce aparţine altora, este al lor. Nu pretindeţi ceea ce aparţine altora; acesta este primul lucru de care trebuie să ţineţi cont, altfel se vor strecura multe gânduri rele în voi.

A existat odată un Maharishi pe nume Shivbrat Lal. Cineva a venit la el şi a spus: ”Mă doare capul, nu pot să meditez mult timp!” El a răspuns: ”Fii atent la stomacul tău!” În aceeaşi zi a venit un alt bărbat: ”Mintea mea rătăceşte jur împrejur!”  – ”Ai grijă de stomacul tău!” Un altul a spus: ”Nu pot să şed liniştit în meditaţie, mintea mea e rebelă!” El a spus doar: ”Ai grijă de stomacul tău!” Acesta este deci primul şi cel mai de bază obstacol care stă în calea voastră pe care aţi fost puşi.

În al doilea rând: Dumnezeu a dat tuturor aceleaşi drepturi. Noi ne naştem cu toţii în acelaşi fel, constituţia noastră exterioară şi cea interioară e la fel în cazul tuturor. Suntem suflete întruchipate. Sufletul este din aceeaşi esenţă ca şi Dumnezeu, iar Dumnezeu locuieşte în fiecare. Nu ar trebui să desconsiderăm pe nimeni. Unul poate fi cel ce serveşte la mese, în timp ce un altul şede la masă (şi este servit). Aceasta corespunde cu: ”Ceea ce am sădit, trebuie să şi recoltăm.” O poziţie socială mai ridicată sau mai joasă, bogăţie sau sărăcie – toate aceste lucruri depind de aceasta. Uneori ne gândim: ”Am influenţă!” Sau: ”Sunt un om cult!” Îi priviţi de sus pe ceilalţi pentru că sunteţi bogaţi; pentru că sunteţi foarte culţi; pentru că aveţi o poziţie foarte ridicată. Smerenia este unicul antidot pentru acestea; noi suntem cu toţii la fel, vedeţi? Dacă îi urâţi pe ceilalţi, ce credeţi , cum vă întâmpină Dumnezeu pe voi, căci El este în voi. Deci noi suntem cu toţii la fel. Suntem fraţi şi sore în Dumnezeu. În mod obişnuit noi gândim: ”Eu ştiu acest lucru mult mai bine!” Acestea sunt lucrurile mărunte, mărunte care găsesc intrarea în rezervorul subconştientului nostru şi influenţează starea minţii noastre. Aceste lucruri îşi au acţiunea asupra noastră!

În al treilea rând: Iertaţi şi uitaţi! Vorbesc despre greutăţile care intervin în practică. Dacă cineva v-a făcut un lucru nedrept, voi spuneţi: ”Bine, te iert!” Dar în inima voastră nu l-aţi iertat. Aşteptaţi doar ocazia ca să-i plătiţi înapoi fapta. Iertaţi şi uitaţi! Dacă vă gândiţi în mod continuu că cineva v-a făcut cutare sau cutare lucru, atunci gândul de răzbunare nu vă va da pace. Dacă un copil a făcut ceva  greşit, nu îl veţi ierta? Şi încă un lucru: Fiecare poate să acţioneze în funcţie de gradul lui de dezvoltare. Dacă cineva de exemplu a urmat şcoala primară, altul a făcut facultatea; putem să avem pretenţia de la cel ce are şcoala primară să vorbească la nivelul celui ce a făcut facultatea? Aveţi înţelegere şi încercaţi să înţelegeţi ce vrea el să spună.

Precum v-am spus deja: Primul lucru este existenţa câştigată în mod cinstit, apoi mâncarea curată care a fost gătită de către oameni cu caracter bun în amintirea plină de iubire către Dumnezeu, gătită şi servită. Mai demult o mamă nu ar fi permis nimănui să intre în bucătărie în timp ce ea pregătea mâncarea. Nimeni nu intra acolo. Cred că v-am povestit deja că mie, pe când lucram ca şi contabil în cadrul armatei, într-un regiment de infanterie, mi-a fost dat un băiat care trebuia să-mi gătească mâncarea. Eu l-am instruit aşa: Iată, atâta timp cât eşti în bucătărie, ar trebui să reciţi cuvinte din Scripturi sau să te gândeşti plin de iubire la Dumnezeu. Niciun alt gând să nu îţi vină în minte ” El a spus: ”În ordine!” El s-a ţinut de acest lucru timp de trei zile. A patra zi am meditat pe la doisprezece sau unu noaptea. Ceva nu era în ordine cu mintea mea. L-am chemat pe acest bărbat la ora unu noaptea: ”Vino aici, cine a fost azi în bucătărie?” El a răspuns: ”Nu stăpâne, nimeni nu a fost în bucătărie!”  - ”Nu minţi ” Apoi a spus: ”Da, a fost cineva aici, am vorbit despre una şi despre alta.” De ce nu ne dăm seama de aceste lucruri? Pentru că suntem deja atât de murdari. Dacă se mai adaugă un gram de mizerie la ceea ce avem deja, nu observăm. Însă cei  ce nu au de loc mizerie(în ei), vor fi influenţaţi deja de lucruri mărunte, un gram are deja o acţiune asupra lor. Acestea sunt deci lucrurile de bază, vedeţi voi. Apreciaţi voi înşivă în ce măsură aţi realizat voi toate aceste lucruri.

Al doilea lucru despre care am vorbit tocmai, este că îi desconsiderăm pe ceilalţi pentru că suntem bogaţi sau şcoliţi sau avem o poziţie socială înaltă în societate. Noi gândim că ei nu sunt oameni de teapa noastră şi că societatea lor nu ni se potriveşte. Această ură din inimă are acţiunea ei asupra minţii noastre. Al treilea lucru a fost: A ierta şi a uita. Nu toţi oamenii se află la acelaşi nivel de dezvoltare. Fiecare acţionează corespunzător propriei lui gândiri sau trepte de dezvoltare. Explicaţi-i prieteneşte despre ce este vorba, dar dacă aţi spus-o odată, atunci uitaţi! Uitaţi tot! Dacă nu uitaţi, trebuie să vă gândiţi tot timpul la acel lucru: ”A făcut cutare lucru şi cutare lucru.” Şi acest lucru otrăveşte mintea şi se răsfrânge asupra noastră.

Al patrulea lucru este puritatea: în gânduri, cuvinte şi fapte. Dacă se ridică doar un gând murdar în mintea noastră, iar voi vă gândiţi doar la aceste lucruri, atunci întregul vostru corp va fi otrăvit din cap până în picioare. Alţii nu ştiu acest lucru, dar voi îl ştiţi. Unii oameni spun: ”Noi nu facem nimic, doar ne delectăm.” Ei vorbesc de aceste lucruri, au gânduri murdare, vedeţi voi. Dar exact aceste lucruri ne alterează pe noi. Precum v-am explicat ieri, fiecare gând îşi are reacţia lui. Precum semănaţi, aşa este semănat, indiferent dacă din uşurinţă sau pentru plăceri – fiecare îşi are repercursiunea lui.

Există puritatea ochilor: nu-i priviţi pe ceilalţi cu gânduri pline de pofte sau cu ranchiură în inimă sau cu duşmănie – cu gândul că celălalt nu e bun. Pentru urechi este valabil: Nu ascultaţi nimic rău despre alţii – căci un pic din acestea luaţi în voi, iar din asta rezultă îndoieli. Atunci începem să avem îndoieli referitoare la cel despre care am auzit ceva, deşi el poate să fie foarte în ordine. De aceea nu credeţi nimic din ceea ce vă povestesc alţii – Am auzit cutare lucru sau am văzut cutare” – atâta timp cât nu aţi auzit cu propriile voastre urechi sau aţi văzut cu proprii voştri ochi.

Apoi urmează puritatea limbii: veţi fi ahtiaţi după tot ce nu corespunde mâncării Satvik. Veţi gândi: ”Are gust delicios”. Acest lucru va avea repercursiuni asupra stomacului vostru. Puritatea ochilor, urechilor, limbii – şi a pielii. În aceste mărunţişuri ne infectăm noi de la ceilalţi. Aceste lucruri sunt hotărâtoare. Puritatea însăşi este o binecuvântare. Precum am spus, căsnicia trăită în conformitate cu Scripturile, nu este o piedică în calea spiritualităţii. Căsnicia înseamnă camaraderie; ea este un Sacrament, nu un contract. Dumnezeu v-a dat un companion pentru ca pe timpul acestei vieţi pământeşti să vă sprijiniţi – atât la bine cât şi la rău – să vă ajutaţi reciproc să-L recunoaşteţi pe Dumnezeu. De abea apoi urmează a avea copii dacă o doriţi. O viaţă auto-controlată este o binecuvântare. Cel ce duce o asemenea viaţă va constata binecuvântarea pe propriul lui corp. Această puritate duce la gânduri curate, care au propria lor radiaţie. Vă spun că fiecare gând are propria lui culoare şi propriul lui miros – aveţi grijă! Gândurile sunt foarte puternice. Acesta este cel de-al patrulea lucru: Unde este puritate, acolo vor veni şi celelalte calităţi în voi. Mintea voastră va deveni liniştită, iar totdeauna când vă veţi aşeza să meditaţi, veţi evolua.

În al cincilea rând: Nu vă purtaţi aşa de parcă aţi fi ajutorul neplătit al poliţiei de criminalitate ale Domnului.: ”Acela este aşa – acela este aşa – acela este aşa!” – întotdeauna observaţi totul. Şi Dumnezeu este acolo, El se va îngriji de acele lucruri! Dacă aveţi un prieten care chiar că face ceva greşit, puteţi să-i spuneţi prieteneşte între patru ochi: ”Nu e bine, nu-ţi distruge viaţa, îţi spun acestea din iubire pentru tine!” Dar nu extindeţi aşa ceva ca pe o infecţie care se extinde şi îi infectează pe toţi. Câteodată spunem: ”Ştiţi voi cât de grozav sunt eu ” Dacă vreţi să auziţi acest lucru, atunci aşteptaţi să spună alţii acest lucru despre voi. Aceste lucruri corespund a ceea ce avem noi în adâncul inimii. Omul vorbeşte din ceea ce i se revarsă din inimă.

Nu gândiţi rău despre alţii, căci: ”Precum gândiţi, aşa veţi deveni!” Dacă vă gândiţi totdeauna: ”Acela e rău, acela e rău”, acest lucru vă va contamina. Pe când eram la şcoală, am citit odată o carte în care se povestea cum au mers misionarii în Japonia şi au predicat o poruncă de la Moise: ”Nu vă bateţi soţiile!” Oamenii de acolo duceau o viaţă foarte nevinovată, ei au întrebat: ”În ţara voastră există obiceiul ca soţiile să fie bătute?” Rezultatul a fost că după un an de predici, au început să-şi bată soţiile. Am văzut oameni, de obicei cei ce ţineau predicile, care în faţa unei societăţi de oameni predicau: ”Nu beţi, nu beţi!” dar pe ascuns ei beau. Am văzut, vă spun: ”Nu beţi, nu beţi!” dar ei se gândesc tot timpul la băutură, nu-i aşa? Poate că cuvântul ”nu” este prezent, dar şi cuvântul ”beţi” este acolo! Cu timpul se spune: ”Să vedem odată cum este acest lucru de fapt(cum e să faci aşa).” Deci: ”Precum gândiţi, aşa deveniţi!”

Pe mai departe: Noi îi criticăm pe toţi. Noi ar trebui să ne criticăm pe noi înşine aşa precum îi criticăm pe ceilalţi! Vedeţi-vă de propriile voastre lucruri. Dacă aveţi un prieten pe care îl iubiţi, atunci spuneţi-i între patru ochi: ”Te rog nu face acest lucru!” Ce puteţi face mai mult? Atâta timp cât cineva nu simte din adâncul inimii lui că a făcut ceva greşit, nu va asculta de voi. Omul face ceea ce îi dictează mintea. El va asculta de voi doar dacă e convins el însuşi că ceea ce face este greşit, altfel nu. Deci: Se caută oameni ce se reformează înşişi, nu pe ceilalţi. Schimbaţi-vă voi înşivă, atunci veţi schimba mulţi oameni în jurul vostru. Oamenii vă judecă după ceea ce văd, nu după ceea ce spuneţi sau predicaţi. Un exemplu este deci mai bun decât regulile, vedeţi voi! De aceea vi s-au dat jurnalele. Criticaţi-vă înşivă aşa, ca şi când aţi critica pe alţii, treceţi-vă în jurnal greşelile şi înlăturaţi-le. Nu spuneţi doar: ”Sunt un păcătos, sunt un păcătos” – căci atunci, însuşi Dumnezeu ştie, veţi deveni păcătoşi. Dacă înlăturaţi greşelile, atunci e bine. Dar pentru acest lucru trebuie să conduceţi jurnalul. Acestea sunt şase lucruri care ne sunt piedici pe calea spirituală şi ne împiedică evoluţia. Există şi câţiva factori ajutători, care ne ajută mai departe pe cale. Ambii ar trebui să-i cunoaştem.

Voi ştiţi că mintea murdăreşte tot: un gând plin de plăcere murdăreşte tot corpul de la cap la picioare; un gând bun, un gând de iubire, pătrunde şi umple întregul corp. Nu lăsaţi niciodată mintea să fie goală. O minte goală e lăcaşul diavolului. Ţineţi-vă mintea ocupată ori cu muncă, ori cu amintirea plina de iubire către Dumnezeu. Există ceva ce ne ajută să facem acest lucru: Faceţi un singur lucru de-odată. Fiţi total concentraţi doar asupra acelui lucru! O masă are multe sertare: deschideţi un sertar, rezolvaţi totul în întregime, apoi închideţi sertarul din nou. Apoi deschideţi următorul sertar, dedicaţi-vă în totalitate lui. Şi doar apoi deschideţi următorul. Atunci nu aveţi două sau trei lucruri care vă umblă prin cap.

Dacă citiţi biografia marilor oameni, puteţi învăţa multe lucruri. De exemplu despre Napoleon Bonaparte: În noaptea premergătoare bătăliei de la Waterloo, a scris la ora unu liniile directoare pentru o şcoală primară. Vedeţi cât de liniştit era el în interiorul lui? Unii oameni au ceva în ei, care îi face mari, înţelegeţi? În ziua premergătoare bătăliei, la ora opt dimineaţa a mers afară să se plimbe. Un ministru se afla în apropiere (Napoleon l-a întrebat): ”Ce vrei tu?” – ”Domnule, bătălia începe la nouă!” – ”Ea e la nouă, acum e ora opt!”

Dedicaţi-vă deci unui singur lucru de-odată, fiţi total concentraţi asupra lui şi veţi constata că acest lucru vă scuteşte de mult necaz. De exemplu: cineva vine la voi ca să vorbească cu voi, vă dedicaţi doar puţin discuţiei, apoi mergeţi mai departe fără să-l fi ascultat în întregime. Apoi mai vine cineva, îl ascultaţi din nou doar superficial;  apoi vine un al treilea, al patrulea şi voi faceţi de fiecare dată la fel. Rezultatul va fi că ei toţi aşteaptă în apropierea voastră. Ei nu vă vor lăsa în pace până când nu sunt mulţumiţi. Indiferent ce gând vă vine în minte, dedicaţi-vă lui în întregime. Hotărâţi-vă definitiv pentru una sau pentru alta. Câte probleme aveţi pe parcursul zilei? Cred că nu numai una sau două: s-au adunat atâtea probleme. Câteodată vă gândiţi la una, apoi la alta – toate acestea se învârt în capul vostru. ”Fiecare lucru la timpul său.”

Asta poţi învăţa din viaţa lui Bonaparte, vedeţi voi.

John Bunyan a scris: ”The Pilgrim’s Progress” poate cunoaşteţi cartea aceasta. Motto-ul său a fost: ”Scrie în fiecare zi ceva!”, aşa a scris el cartea ”The Pilgrim’s Progress”. A mai existat un alt bărbat, pe nume Stanley. Motto-ul lui era: ”Du în fiecare zi ceva la bun sfârşit!”. Mi-am făcut acest Motto ca regulă de bază – ”Duceţi în fiecare zi ceva la bun sfârşit!” Indiferent ce începeţi, terminaţi acel lucru; durează poate o oră, două sau trei. Atunci veţi merge neîmpovăraţi şi proaspeţi la culcare, tot în această stare vă veţi şi trezi. Altfel vi se învârt toată noaptea gândurile la treaba neterminată prin cap. Apoi vă faceţi griji: ”De acest lucru trebuie să mă ocup, asta trebuie să mai fac!” Înţelegeţi? Acestea sunt lucruri foarte mărunte, care ne vor ajuta.

Aveţi grjă ca mintea voastră să fie totdeauna ocupată. Fiţi concentraţi în totalitate la munca pe care o faceţi. Munca înseamnă slujirea Domnului. Când mâncaţi, fiţi cu toată atenţia la mâncare, căci e darul Domnului. Mulţumiţi-I Domnului! Dacă atenţia voastră e în altă parte, voi nu mai ştiţi pe urmă cât aţi mâncat, nu-i aşa? Când meditaţi, fiţi adânciţi complet în meditaţie. Aceste lucruri îşi au repercursiunile lor. Vă explic care sunt punctele care ne ajută în mod concret.

Încă ceva: Omul este cel mai superior în întreaga Creaţie. Întreaga Creaţie vi s-a subordonat : mamifere, păsări, reptile – toate sunt pe o treaptă mai joasă decât voi. Voi stăpâniţi legile naturii. Omul îi este cel mai apropiat Domnului. Deci, aveţi respect faţă de tot. Dumnezeu există în fiecare corp, indiferent dacă e o formă de vieţuitoare inferioară sau superioară. Aveţi respect faţă de toţi cei care vă sunt superiori, respect faţă de toţi cei care sunt la acelaşi nivel cu voi, aveţi respect faţă de toţi care vă sunt subordonaţi. Dacă sunteţi conducătorul unui compartiment, să aveţi iubire faţă de cei ce vă sunt subordonaţi. Pe când eram în servici, am fost conducătorul unui compartiment. Superiorii sunt mulţumiţi doar dacă munciţi mai mult, câteodată pe seama subordonaţilor voştri. Ei exercită presiune asupra angajaţilor. În cazul meu ambele părţi au fost mulţumite: şi subordonaţii şi superiorii. De ce? I-am tratat pe ambii în acelaşi mod ca pe fraţi. I-am respectat şi ei au făcut de două ori atâta muncă decât ceilalţi – fiind liniştiţi şi prietenoşi. Acestea sunt lucruri practice, care ne ajută.

Voi sunteţi deci coroana Creaţiei. Voi sunteţi , iertaţi-mă, cei mai apropiaţi Domnului. Măreţ este omul! Trebuie să aveţi respect şi frică de toţi. Cu toţii sunt fraţii noştri sau fraţii noştri mai tineri în familia Domnului, indiferent dacă sunt în jurul nostru sau stau deasupra voastră, sau sunt subordonaţii voştri. Şi încă ceva: Fiţi sinceri cu voi înşivă! Noi ne păcălim prima dată pe noi înşine, apoi pe ceilalţi. Noi minţim, îi privăm pe ceilalţi de drepturi, spunem ceva, dar de fapt ne gândim la altceva. Ceea ce simte inima voastră ar trebui să gândească mintea voastră şi să rostească gura voastră. Dacă acestea trei sunt în concordanţă, atunci este adevărat.

Precum v-am spus deja: se caută reformatori, care se schimbă pe ei înşişi, nu pe ceilalţi. Dumnezeu e în voi, Puterea Maestrului este în voi. Când Baba Jaimal Singh iniţia pe cineva, spunea: ”Uite, acum locuiesc în tine. Fii atent, te ţin sub observaţie!” Şi noi ne gândim aşa? Dacă vă gândiţi la faptul că cineva vă urmăreşte, atunci puteţi face ceva greşit? Nu! Fiţi deci sinceri cu voi înşivă, atunci nu trebuie să vă fie frică de nimic pe lume. Cel ce nu e sincer cu el însuşi trebuie să mintă, scuze – dar de ce? Pentru că se teme că ceea ce ascunde va fi descoperit. Va povesti unuia un lucru, celuilalt alt lucru, căci în adâncul inimii se teme. Puteţi vedea că ceea ce susţine, se modifică după o lună sau două. Cel ce nu e sincer cu el însuşi trebuie să povestească sute de minciuni ca să ascundă un lucru. Dar un secret nu rămâne în taină, pisica trebuie să iasă din sac. Chiar dacă voi nu observaţi – ceilalţi văd. Deci fiţi sinceri cu voi înşivă. Acestea sunt cuvinte simple, dar conţin ceva ce e adânc. Ele vă dau măreţia culturii, doresc să spun, în final veţi învăţa smerenia.

Ce înseamnă ştiinţa? Ştiinţa înseamnă a servi. Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă. Cel ce serveşte pe ceilalţi şi nu doar pe el însuşi, este (cu adevărat) un om. Ce mai înseamnă ştiinţa? Camaraderie. Suntem cu toţii fraţi şi sore în Dumnezeu. Mergem cu toţii împreună. Mergem în aceeaşi clasă, ca să luăm acelaşi examen: Să ne stăpânim mintea, să ne recunoaştem sinele mai înalt şi să-L recunoaştem pe Dumnezeu. Acestea sunt deci lucrurile ce ne ajută. Am mai găsit doi sau trei factori ajutători, pe care doresc să vi-i explic.

Unul este: Puritatea urmează imediat după divinitate. Corpul este templul Domnului – păstraţi-l curat şi pur. Nu trebuie să purtaţi haine scumpe, costisitoare, de mătase; ci ţineţi-vă hainele curate şi ordonate. Acest lucru se va reflecta asupra sănătăţii voastre. Şi când veţi medita, veţi fi foarte treji. În meditaţie şi în muncă veţi fi senini şi proaspeţi. Dar nu ne referim doar la curăţenia exterioară, ci şi la cea interioară. Corpul este templul Domnului. Templele exterioare care sunt făcute după modelul corpului omenesc le ţinem curate. Dar în exterior nu sunt atât de curate ca în interior. Dar acest corp îl păstrăm în exterior curat, dar din păcate nu şi în interior. Cheltuim mii de dolari pe frumuseţea exterioară, dar cum arată cea interioară? Mintea e cea care murdăreşte tot, precum v-am spus mai înainte. Fiecare gând ce se ridică în noi are propria lui culoare şi propriul lui miros; iar această radiaţie se exercită asupra celorlalţi. Dacă băgaţi într-o cameră o haină murdară, care miroase, întreaga încăpere se umple de mirosul acela. Dacă punem flori în acea cameră, camera e plină de mirosul lor, nu-i adevărat? De ce nu observăm aşa ceva? Căci suntem deja atât de plini de minciuni şi mizerie; dacă mai adăugăm o liră sau două ce se întâmplă? Dar aceste lucruri mărunte îi influenţează pe cei ce au o inimă curată.

Fiţi stăpâni asupra simţurilor voastre! A vedea nu e rău, dar a vedea ceva rău este rău. Ochii sunt fereastra sufletului. Dacă purtaţi ochelari într-o anumită culoare, vedeţi lumea în acea culoare. Zâmbiţi şi întreaga lume va zâmbi cu voi. Dacă îi chinuiţi pe ceilalţi, veţi fi şi voi chinuiţi. Dacă gândiţi rău de ceilalţi, atunci şi ei vor gândi de rău despre voi. Gândurile sunt foarte puternice. Gândiţi-vă de două ori! La ce să vă gândiţi bine? În primul rând: Este necesar să spun ceva? În al doilea rând: Cum acţionează asupra altora? E bine pentru ei sau îi va răni? Este bine? Este necesar să fie spus ceva? Dacă nu, tăceţi. Ocupaţi-vă de propriile voastre lucruri. Gândiţi-vă la acţiunea pe care o vor avea cuvintele voastre. De aceste două puncte ar trebui să ţineţi cont. Faceţi aşa? Fiţi foarte, foarte atenţi; fiţi atenţi la urechile voastre, la limba voastră. Remediul pentru aceste lucruri este de obicei: cuvinte pline de iubire şi smerenie – acestea nu vă costă nimic. Folosiţi cuvinte pline de iubire şi smerenie. Câteodată devenim ca nişte şefi. Vorbim cum ne place. Dar chiar şi un gând nesemnificativ are acţiunea lui. Legea karmei este foarte, foarte precisă, înţelegeţi? Precum gândiţi, aşa deveniţi.

Mai departe: Uitaţi trecutul şi nu vă gândiţi la viitor. Ceea ce s-a întâmplat până acum nu se mai poate schimba; nu puteţi decât să învăţaţi din cele întâmplate. Nu vă gândiţi la viitor: “Cutare şi cutare vom face.“ Gândurile spre trecut şi viitor sunt ca şi ţepii care ni se adâncesc în carne. Trăiţi în prezentul viu. În funcţie de pietrele folosite de voi, aşa va fi şi casa. Precum semănaţi, aşa veţi recolta. Ceea ce aţi semănat până acum, trebuie să recoltaţi. Trăiţi deci în prezentul viu. Nimic nu vă va îngreuna, mintea va rămâne liberă. Acum mintea voastră e supraîncărcată cu gânduri din trecut şi viitor – la ceea ce vrem noi încă să facem.

Mulţumiţi-i Domnului: am primit ceea ce am meritat. Ceea ce am semănat, recoltăm. Indiferent dacă sunteţi fericiţi cu ceea ce vine sau nu – încheiaţi! Seminţele le-aţi semănat în trecut înşivă, dar voi nu mai ştiţi nimic de ele. Faceţi ce e mai bine şi lăsaţi restul în seama Domnului.

Încă ceva doresc să vă spun: dacă aveţi un ceas, îl trageţi în fiecare dimineaţă, nu-i aşa? Atunci el merge douăzecişipatru de ore fără întrerupere, merge şi merge. Trageţi-vă deci în fiecare dimineaţă ceasul spiritului, şedeţi şi meditaţi. Intraţi în interior în legătură cu Lumina şi Sunetul. Vă vor face puternici, căci ele sunt Pâinea  şi Apa Vieţii. Vă vor da prospeţime, energie şi putere pentru întreaga zi. Veţi fi senini şi proaspeţi. La fel şi seara înainte de culcare: trageţi acest ceas. Acestea sunt lucrurile ajutătoare, ele vă vor ajuta pe mai departe. Şi celelalte puncte care vă stau ca obstacole în cale le-am explicat ; iar ceea ce am spus nu e nimic nou.

Deci iubiţi prieteni, înţelegeţi ce v-am prezentat? Doriţi să fiţi senini şi proaspeţi? Să nu trebuiască să tot gândiţi la un anumit lucru? Atunci trageţi-vă în fiecare dimineaţă ceasul. Veţi deveni puternici. Pâinea şi Apa Vieţii vă vor întări sufletul, iar dacă sufletul vostru e puternic şi celelalte primesc putere de la el: mintea, simţurile, chiar şi corpul. Când sportivii îşi fac exerciţiile, puteţi vedea că ei îşi îndreaptă întreaga atenţie spre corp; această atenţie le dă putere. Doresc să vă mai dau încă un exemplu, poate l-aţi observat deja şi voi: Când sunteţi foarte obosiţi şi înfometaţi şi poate mâncaţi doar o îmbucătură şi beţi un pic, vă simţiţi din nou puternici. De unde vine această putere? Mâncarea vă poate da putere de abea dacă e digerată, nu imediat – deci este sufletul vostru, este sinele vostru. Sufletul are o mare putere de vindecare. Voi sunteţi suflet, sunteţi fii Domnului. Măreţ este omul.

Acestea sunt lucruri mărunte de care nu am ţinut cont, vedeţi? Dar cu ajutorul lor ne putem desăvârşi viaţa. Pentru aceasta trebuie să ţinem idealul totdeauna în faţa ochilor. Noi rătăcim fără de ţel – ce păcat. Începem să săpăm un puţ aici, altul acolo, peste tot facem gropi. Unele adânci de un metru, altele de doi metri, altele de trei metri adâncime – dar niciodată nu dăm de apă. Rog pe fiecare dintre voi: trebuie să vă hotărâţi pentru a obţine un ţel. Poate vă ia o zi, trei zile sau şapte zile – nu face nimic. Dacă v-aţi hotărât, atunci mergeţi pas după pas spre ţelul vostru. Unii merg un metru înainte, apoi înapoi, apoi iar înainte, din nou înapoi – aceasta nu aduce niciun rezultat. Ne costă doar mult timp. Pe când mi-am terminat studiile şi trebuia să o pornesc în lume, aveam ambiţii mari, ambiţiile vieţii. Dar a trebuit să mă hotăresc şi prin milostenia Domnului am hotărât: “Primul este Dumnezeu şi doar apoi lumea!“ Atunci totul vă ajută să înaintaţi. Noi însă, rătăcim fără de ţel. Nu ţinem cont de aceste lucruri. Aş spune că alergăm cu ochii închişi. Repeziţi, fără să ne pese ce iese din această treabă. Omul se poate schimba. Acesta este dreptul vostru ca oameni, căci aveţi putere de discernământ. Animalele nu au. Animalele pot fi utile dacă le dresăm. Dar omul e liber în limita anumitor limite, înţelegeţi?

Precum v-am spus deja: trageţi-vă în fiecare zi ceasul în linişte. Veţi fi proaspeţi în fiecare zi. Puteţi avea cât de multe de făcut, dar totuşi – când v-aţi aşezat la meditaţie, sunteţi proaspeţi. Acestea sunt deci câteva obstacole din cale şi câteva lucruri constructive, care vă vor ajuta în toate problemele vieţii voastre. Atât în exterior cât şi în interior şi pe calea spirituală.

Ce veţi primi dacă vă schimbaţi înşivă? Dumnezeirea – acesta este dreptul vostru pe care îl moşteniţi. Aceste lucruri mărunte îl fac pe om să fie măreţ. Într-un final lucrul deosebit este faptul că aţi fost puşi pe cale. Sunteţi fericiţi că aţi fost puşi pe cale şi că vi s-a dat ceva cu ce puteţi să începeţi. De ce nu vreţi să vă trageţi ceasul zilnic? Intraţi în legătură cu Apa şi Pâinea Vieţii care v-au fost date din fericire. Voi, cei ce aţi fost puşi pe cale – sunteţi cu mult mai fericiţi decât ceilalţi oameni din lume. Hristos a spus: “Cel ce-mi ascultă cuvintele este elevul meu. Cine ia asupra sa crucea zilnic, este elevul meu.“ A lua crucea asupra sa înseamnă a ne ridica deasupra corpului. Trageţi-vă deci în fiecare dimineaţă ceasul. Aceştia sunt factorii ajutători şi obstacolele de pe cale. De aceea se spune: “Adevărul este cel mai înalt, dar mai presus stă adevăratul mod de viaţă.“ Nu ne prea ocupăm de adevărata viaţă: Dacă nu ţinem cont de aceste lucruri un pic, nu vom obţine rezultate corespunzătoare. Vă rog, aţi fost puşi prin milostenia Lui Dumnezeu, prin măreţia Maestrului nostru Baba Sawan Singh pe cale – este milostenia Sa, cea care acţionează, vedeţi? Afară plouă; de când am venit aici plouă. Cuvântul “Sawan“ înseamnă luna ploioasă. În luna Sawan plouă totdeauna. De obicei este aşa, că acolo unde mă duc, începe să plouă înainte de a ajunge acolo. Aceasta este milostenia Sa care acţionează! Toate mulţumirile merg către El. Puţinul ce l-am putut învăţa, vi l-am prezentat succint.

Nu daţi corpului hrană până când nu aţi hrănit prima dată sufletul, acesta este primul lucru. Faceţi o regulă din aceasta! Şi ca să puteţi înainta pe cale, trebuie să vă ţineţi de aceste lucruri. Adevăratul mod de viaţă se află mai presus de adevăr.

Mâine vă voi părăsi poate în exterior, căci fac un turneu – precum doreşte Maestrul meu – Dumnezeu din El. În exterior nu o să fiu cu voi, însă gândurile mele sunt cu voi. Puterea Hristică sau Divină este totdeauna în voi şi acţionează în folosul vostru, vă dă cel mai bun ajutor posibil, susţinere şi protecţie. Rămâneţi în legătură; ţineţi-vă de ceea ce v-am spus în puţine cuvinte. Dumnezeu vă va binecuvânta pe toţi. Asta e tot ce pot să spun. Rămâneţi în legătură; nu vă lăsaţi despărţiţi de ceea ce auziţi de la alţii, atâta timp cât nu aţi auzit cu propriile urechi şi nu aţi văzut cu proprii ochi. Sunteţi cu toţii copiii Lui Dumnezeu. Copiii sunt totdeauna foarte iubiţi de Tată, vedeţi voi? Cu toţii îi sunteţi foarte dragi Lui Dumnezeu, cel ce locuieşte în noi. Şi mie îmi sunteţi foarte dragi. Şi voi ar trebui să vă dezvoltaţi de la zi la zi. Doresc ca voi toţi să deveniţi mesageri – să deveniţi mai buni decât mine, aş spune. Fiecare tată doreşte ca aceşti copii ai lui să devină mai capabili, mai harnici decât el. Acestea sunt deci puţinele mele cuvinte.

Mâine vă voi părăsi – doar aparent în exterior. Acea putere din voi vă va ajuta şi proteja. Rămâneţi în legătură, asta e tot ce pot să spun. Vedeţi, sunteţi fericiţi că mă vedeţi; dar eu sunt şi mai fericit decât voi, căci voi vedeţi unul singur, eu vă văd pe toţi. Nu sunt eu mai fericit? Aşa înfrumuseţează iubirea tot. Mulţumiri celor ce mă însoţesc pe calea mea şi transmit această solie tuturor oamenilor. Este munca Lui. Mulţumirile merg către Dumnezeu şi către Maestrul nostru.